Acum niște ani, un politician român venea cu o năstrușnică propunere legislativă prin care se dorea introducerea unei norme de știri pozitive în tot ce însemna tarlaua mass media. Ideea, care pornea probabil de la bune, dar năuce intenții, nu avea cum fi luată în serios, nu putea trece drept altceva decât era: o năzbâtie.
Imaginându-ne că o astfel de propunere ar fi devenit lege, ar fi fost interesant de văzut cum ar fi putut arăta buletinele de știri de astăzi. Pentru că ideea ornamentării buletinelor de știri cu notițe despre înflorirea cireșilor și organizarea informației nu după criteriul importanței, ci după etericele principii feng shui ar fi putut genera ceva veselie – ceea ce nu ne-ar prinde tocmai rău.
Mi-am amintit de năzdrăvănia asta urmărind festivalul pirotehnic și promoțiile masive la încălțăminte sport aflate în plină desfășurare în Statele Unite. Pretextul este cunoscut. Iar de pretexte nu vom duce niciodată lipsă. Oricât de mare ar fi indignarea, oricât de revoltător ar fi abuzul comis de acel polițist, logica elementară a eternei legături cauză-efect este spulberată.
Atunci când autoritatea statului este sistematic pusă în discuție, șubrezită de chiar cei care ar trebui să reprezinte statul, respectul față de norme, față de valorile elementare care asigură coeziunea unei societăți, care o pot face funcțională, dispare. Incompetența, abuzurile, corupția, meschinăria barbutului politic, toate acestea șubrezesc zdravăn ideea de autoritate a instituțiilor statului și toate acestea reprezintă fix opera acelora care ar trebui să reprezinte statul. Nu doar în SUA.
La Paris sau în orașele americane, la București sau la Londra, pretutindeni domnește o stare de permanentă insurecție. O stare de revoltă perpetuă aflată în permanentă căutare de cauză. Toate aceste tulburări, această stare de neliniște socială, care e în permanență alimentată de noi și noi bucăți de istorie vorbesc despre o criză socială profundă pe care nu reușim sau nu ne străduim să o înțelegem. Alegem să inventariem evenimentele, socotindu-le disparate, clasificându-le în funcție de detonator, nu ținând seama de balistica elementară. Și mereu omitem ceva.
Viteza de circulație a informației, noile tehnologii au adus transformări de proporții nemaivăzute, de care, pare-se, nu suntem conștienți încă. Ne-am obișnuit cu ele, au devenit parte a firescului, de ce ne-am osteni să mai privim cu atenție? Extinderea geografică a revoltei și jafurilor, pe care o vedem acum în SUA, nu ar fi fost posibilă acum un veac. Informația se mișca mult mai lent. Azi informația ajunge instantaneu în orice colț de lume. Chemările la luptă, instigările la revoltă, mobilizarea, organizarea tămbălăului se poate face eficient, rapid,avem instrumentele, tehnologia necesare.
Răspunsul statului este primitiv: limitarea libertăților, supravegherea permanentă, îngrădirea libertății de expresie. Corporațiile din domeniul tehnologiei vin îndată în ajutor, pentru că statul a devenit doar un instrument al lor, a încetat să mai slujească cetățeanul. Totul e vâltoare, semn că ne aflăm în pragul unei uriașe schimbări de paradigmă.
Priviți cu atenție în jurul dumneavoastră. Lumea pe care o vedeți nu va mai fi la fel peste un an. Așa cum este dramatic schimbată față de cea de acum un an. Care va fi sensul schimbării este greu de spus. Pentru că asistăm la o luptă cum nu am mai văzut între o societate care are nevoie de o serioasă schimbare și o putere care dorește să impună o schimbare, conformă cu propriile-i interese.
Revoluțiile sunt purtate mereu de cei mulți și câștigate, invariabil, de câțiva.
