Editorialul de astăzi poate părea mai puțin interesant pentru publicul larg. Paradoxal, totuși, tocmai despre public este vorba.
Ca orice marfă, și produsele media sunt afectate de trecerea timpului, de utilizare. Unele, extrem de perisabile, încetează să mai prezinte interes, după difuzare, altele pot trezi în continuare interes, ceva mai scăzut, e drept, la o a doua sau a treia difuzare. Produsele a căror valoare crește odată cu trecerea timpului sunt extrem de rare.
Producția de televiziune este o afacere costisitoare. Decizia de a investi într-un produs este întotdeauna însoțită de riscuri. Sigur, există rețete de succes, se pot importa formate de succes, dar asta nu înseamnă mare lucru. Un format de succes pe o anumită piață nu devine în mod obligatoriu un format de succes pe piața locală. Iar franciza costă, producția costă, spațiul de emisie costă.
Pentru a înțelege mai bine despre ce vorbim, haideți să vedem care sunt principalele categorii de produse pe care le poate propune o televiziune.
Filmele – nu sunt, ca regulă, produse special pentru televiziune. Implică ridicate costuri de licențiere, iar pentru o parte din public poate lipsi elementul de noutate. Filmele acestea au rulat în cinematografe, sunt disponibile pe internet la diverși furnizori de conținut, sunt deci accesibile oricând, fără publicitate, pot fi oprite, reluate.
Filmele foarte bune – nu sunt multe – au o bună valoare de redifuzare. Publicul poate fi interesat să revadă povestea de care s-a atașat, actorii preferați.
Filmele seriale – aici discutăm despre produse realizate special pentru televiziune. Costuri ridicate, riscuri asemenea. Intervin mulți factori. Un scenariu promițător poate fi ruinat de o distribuție nepotrivită, de niște producători nepricepuți sau de un regizor neinspirat.
Avantajul investiției într-un film serial este acela că poate deveni un bun exportabil, deci generator de noi venituri. Condiția ar fi ca acel produs să aibă o calitate comparabilă cu alte produse de pe piața globală, ceea ce nu este ușor de realizat.
Un alt avantaj major al filmelor seriale este acela că păstrează o bună valoare de redifuzare. Nu toate în aceeași proporție. Sitcom-urile pot cunoaște nenumărate redifuzări (deci costuri tot mai mici) menținând un nivel semnificativ de interes. Pro Tv pare să fi înțeles asta. Seinfeld, MASH sau Familia Bundy au cunoscut nenumărate redifuzări, reușind să aducă, de fiecare dată, scoruri bune de audiență.
Serialele polițiste, de aventură, SF sau mai ales dramele istorice, pot păstra, de asemenea, o semnificativă valoare de redifuzare. Pasionații de SF cunosc pe dinafară fiecare detaliu al fiecărui episod din Stargate Sg 1, dar nu vor rata nicio redifuzare. Când vine vorba despre serialele polițiste (unde elementul surpriză a încetat să mai existe) valoarea de producție, distribuția pot încă menține un interes sporit.
Există și situații mai aparte. Un bun exemplu este Game of Thrones. Nu există fan adevărat al serialului care să nu fi văzut de cel puțin trei ori primele trei, patru sezoane. Deci valoare uriașă de redifuzare. După abordarea lamentabilă a ultimului sezon, interesul publicului s-a prăbușit, valoarea de redifuzare a întregului serial a scăzut dramatic.
Emisiunile de divertisment – aici putem vorbi despre mai multe tipuri de produse. Emisiuni concurs, umoristice etc. Când vine vorba despre emisiunile concurs, interesul pe care acesta îl pot suscita poate fi constant ridicat, câtă vreme totul este nou. Nimeni nu vrea să vadă un concurs cu final deja cunoscut. Același lucru este valabil și când vorbim despre reality show-uri (lucru pe care Antena 1 pare să-l afle abia acum!).
Emisiunile de divertisment sunt costisitoare, au de regulă o neglijabilă valoare de redifuzare, dar pot aduce importante injecții de audiență la prima difuzare. E un simplu calcul cost-beneficii. Nu este de omis, totuși, că pot exista și produse care păstrează o ridicată valoare de redifuzare. TVR trăiește de decenii bune din emisiunile de arhivă, monologurile lui Toma Caragiu, momentele umoristice cu mari actori sau momentele muzicale cu artiști de legendă sunt și astăzi pâinea și untul televiziunii publice.
Transmisiunile sportive – aici lucrurile sunt clare. Valoare de redifuzare neglijabilă, costuri considerabile. Investiție pe termen scurt care se poate arăta profitabilă. Sau nu. Din nou, simplu calcul cost-beneficii.
Emisiunile informative – valoare de redifuzare zero. Dar fără emisiuni informative nu se poate. Costurile nu sunt deloc de neglijat, audiențele pot fi, totuși, pe măsură. Dar emisiunile informative sunt, alături de cele de divertisment, printre cele mai perisabile produse.
Pro Tv pare să fi înțeles foarte bine care sunt principiile care determină valoarea de redifuzare și pare să fi realizat un mix optim de produse noi, perisabile, dar cu mare valoare de întrebuințare și produse redifuzabile. Sitcom-urile produse de către trust (deși discutabile ca gust) nu sunt exportabile, dar s-au dovedit a păstra o considerabilă valoare de redifuzare. Serialele clasice, filmele cu audiență verificată intră în pachet cu formate de import, perisabile, dar de mare succes.
Antena 1 pare să mizeze mai mult pe produse cu valoare imediată ridicată, ceea ce este foarte costisitor, dar cu o foarte redusă valoare de reutilizare. Un foarte bun exemplu îl reprezintă Asia Express. Un reality show fenomen, care a adus Antenei 1 audiențe record. Dar, după încheierea celui mai recent sezon, decizia de a redifuza un sezon mai vechi, cunoscut, cu deznodământ deja știut, a oferit demonstrația perisabilității acestui tip de produse.
Spuneam, la început, că pot exista, extrem de rar, produse deosebite a căror valoare crește în timp. Momentele de aur din arhiva TVR reprezintă astfel de exemple. Înregistrările cu Nichita Stănescu, tot din arhiva TVR, sunt neprețuite. La fel interviurile sau dialogurile cu Octavian Paler, de exemplu, din arhiva Antenei 1 sau Antenei 3 – păcat că nimeni nu realizează asta.
Pe scurt, o televiziune poate trăi azi din investițiile de azi. Dar poate deveni solidă când are în spate o arhivă pe măsură.
