Odinioară umbla vorba că “românul e ospitalier”. Sinecdoca ne vedea bucuroși de oaspeți, cu ușa mereu deschisă și tăvile cu pâine și sare pregătite, pe hol, lângă cuier. Mesajul era împins la vale, rostogolit și transformat în goblen propagandistic, în care “numeroșii turiști străini” lăudau ospitalitatea românească.
“Numeroșii” nu erau chiar așa numeroși. Viețuind la Constanța mai dibuiam ceva marinari chinezi, pe vremea copilăriei, niscaiva blonzi purtați cu autocarul la “Nunta Zamfirei” și alte “localuri cu program folocloric”. Dar chiar și așa, ne uitam la ei precum Kunta Kinte la laptop.
De fapt nu eram nici mai primitori, nici mai puțin primitori decât alții. Iar când vine vorba despre “ospitalitatea” de partid și de stat, criteriul esențial era “aportul valutar”. Turiști vest – bar Melody, Paradis din Jupiter, bașca “Nunta Zamfirei”. Turiști CAER – doar “Nunta Zamfirei”, bașca muzee și ruine cu valoare istorică. Vest – unt la micul dejun. CAER – margarină.
“Românu-i primitor, dom’le”, îți poate spune orice chefliu. Adică mereu gata de un chiolhan, un șpriț cu lăutari, una lată. După ’89 am lăsat-o mai moale cu ospitalitatea, că am desființat SHOP -urile.
Apoi ne-am fălit cu calitățile noastre sportive. Dobrin, Pațaichin, Nadia, Ilie Năstase. Succesele lor individuale deveniseră cantonament colectiv. Naționala de handbal ne-a transformat pe toți în handbaliști. Ne făleam cu medaliile obținute la Jocurile Olimpice. Nu erau puține, e drept. La o olimpiadă n-au venit americanii. La alta n-au venit rușii, dederiștii, cehii, ungurii etc. Noi ne-am dus și colo, și dincolo. Ne-am umplut de medali. Popor de sportivi, ce mai!
Anul ăsta Jocurile Olimpice au loc pe calculator. Așa am scăpat. Altfel nu cred că pupam medalie de aur. N-aveam la ce. Acum singurul sport pe care îl mai practică junii bărboși ai nației e datul cu trotineta. Electrică.
O vreme ne-am fălit cu inventivitatea noastră, cu fără de perechea noastră creativitate. Cine mai lega carburatorul cu sârmă, ca noi? Cine mai știa să “repare” siguranțele electrice cu o “buca dă liță”? Pe urmă am aflat că industria noastră e morman de fier vechi, că invențiile noastre sunt rable.
Dar eram întreprizători, harnici și serioși. Doar comunismul ăla păcătos nu ne lăsa. Pe urmă comunismul s-a dus la chinezi și noi ne-am deschis gogoșerii. Și ne-am pus hărnicia în slujba îngirjirii babelor și moșilor din Italia.
Nu putem uita că, o vreme, am fost popor de “aitiști”. Noi eram rectul și buricul IT-ului global. Ce Râpa de silicon, care India, aici, bre, la Dăbuleni duduia IT-ul. Au spart unii de la Vâlcea niște servere, iar noi ciordeam muzică de pe Napster, deci aitiști, ce mai.
Mereu ne-am străduit să vedem ceva care ne face mai cu moț decât ăilalți. Dacă nu mai harnici, mai șmecheri, dacă nu mai ateltici, mai buni de gură, dacă nu mai inventivi, mai rezistenți la tărie. Ceva, acolo. Nu e campanie electorală în care să nu ni se laude calitățile colective imaginare și să nu ni se cânte despre ohooo uriașupotențeal. Nu e părinte care să nu se creadă zămislitor de supra-dotat atârnabil la cursuri de engleză-chitară-calculatoare.
Alteori ne descoperim doar cusururi. Ne vedem doar răi, puturoși, mincinoși etc. De ce nu e și la noi ca afară? De ce nu suntem și noi ca sârbii/ungurii/blugarii/nemții?
Nu suntem nici mai buni, nici mai răi ca alții. Putem fi cumsecade – deși, de o vreme, nu ne mai place. Ne frământa prea mult căutarea excepționalului care ne lipsește și deloc cultivarea cumsecădeniei pe care încă o mai avem. Și pentru că vrem “ca afară”, repede, fără mare efort și fără strădanie, ne-am zis că e bine să ne dăm țara cu tot ce e al ei pe mâna “ălora de afară”. Să o facă ei cumva. Le-am învățat limba și am stricat-o pe a noastră, le-am deprins obiceiurile și le-am pocit pe ale noastre. Apoi am descoperit că nu mai semănăm cu ce povesteam noi despre noi. Și ne-am zis că “străinii sunt de vină”.
Întrebați orice român. Vă va spune că Țepeș e modelul ideal de conducător. Apoi… priviți poza de grup a actualului guvern. Sau a celui dinainte. Sau a celui de dinaintea celui de dinainte. Sau terasele din Centrul Vechi.
Specificul național. Lei sau valută?
