2020 ne-a adus ce nu i-am cerut. Pandemia, care nu e decât o criză sanitară minoră, a fost exagerată dincolo de limitele absurdului în proporții pentru că, observă, devine extrem de utilă ca instrument politic. Și nu e doar atât.
Observă unii o bizară sincronizare între un anume tip de crize și un anumit calendar electoral. (imprecizia exprimării cred că nu naște, totuși, confuzii) Cei care fac observația asta pot fi socotiți adepți ai teoriei conspirației de către unii, atenți observatori de către alții. Depinde unde sunteți plasați. Și, de fapt, doar despre asta e vorba.
Haideți să aruncăm o privire peste ocean. O facem des, din varii motive. Acum chiar e necesar. Acolo a început ceea ce va fi, fără nicio îndoială, cea mai violentă campanie electorală înregistrată vreodată. Iar neliniștea nu se va încheia odată cu alegerile. Dar despre asta vorbim puțin mai jos. Altceva e de notat acum. Atitudinea cetățenilor față de amenințarea COVID. Iar aici o constatare e de ne-evitat: atitudinea e dictată nu de logica medicală, ci de afilierea politică. Conservatorii, în uriașa lor majoritate, socotesc că e vorba despre o gogoașă mult, mult umflată. Liberalii, din nou, în marea majoritate, consideră că e vorba de o grozavă primejdie. Totul e pansat politicește.
Lucrurile devin și mai interesante, atunci când vorbim despre precauțiile impuse de către autorități. Unii cer respectarea lor, dar nu le respectă, alții cer anularea lor, dar le respectă.
Autorități, presă, OMS, tot ce reprezintă sistemul, anunță, de la o zi la alta, noi măsuri, livrează noi informații. Care se bat cap în cap cu cele prezentate ieri. Dar, ești asigurat, acestea și nu altceva reprezintă unicul, supremul adevăr. Opiniile contrare sunt spulberate. Cei care îndrăznesc să pună întrebări sunt desființați, interziși, anulați. Coloșii internetului nu cruță nimic. Ți se spune că nicio poziție alta decât cea oficială nu e admisă. Și Democrația? Gura! Interzis! Apoi descoperi că nu mai e limpede nici ce înseamnă poziția oficială! Casa Albă exprimă un punct de vedere, presa, coloșii internetului sar și spun: știri false! Nu asta trebuia să fie poziția oficială? CDC (autoritatea sanitară americană responsabilă cu controlul epidemiilor) publică un raport care arată că cifrele au fost mult exagerate, că doar 6% dintre decesele raportate sunt imputabile COVID. Raportul e trecut sub tăcere de către presă. Trimiterea la el în social media aduce blocarea contului!
Pe ecranele marilor televiziuni americane curg imagini. Incendii, încăierări, explozii. Pe burtieră se vorbește, fără jenă, despre proteste pașnice. 
Adevărul nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îți spunem noi! Iar dacă nu respecți regula asta rostogolim peste tine avalanșa de cuvinte cu ist și fob în coadă. Aparențele nu mai contează, investiția în salvarea aparențelor e zero. Ce o să faci? Ce poți face? Ești blocat pretutindeni pe internet, vocea ta va fi suprimată, ismele și fob-urile curg peste tine. Te supui sau ești anulat. Iar dacă rațiunea, logica, evidența sunt impedimente în cale supunerii totale, renunță urgent la ele.
Strategii unuia dintre candidați anunță, deschis, fără a se simți stînejniți, că în noaptea alegerilor nu va fi acceptat niciun rezultat. Nu va fi anunțat niciun cîștigător. Că da, e de așteptat ca cel care le e contracandidat să câștige la diferență substanțială, dar vor bloca totul până apar voturile prin poștă. Adică așteptăm să vedem care e diferența ca să livrăm câte voturi ne sunt necesare. Din nou, aparențele nu contează. Regulile democratice, cutuma, ceea ce am numi bun-simț… ducă-se! Noi ori ei! E singura regulă acceptabilă!
La noi lucrurile nu sunt cu mult diferite. Nici altundeva, prin Europa. La Berlin a existat un protest de proporții. Frumos. Bun. Și? Ei au protestat, madam Merkel își vede de ale ei. Madam Merkel nu e la putere ca Lukașenko, de 26 de ani, ci doar de 16. Mai are. Și ea nu e votată de 60-70%, ci de 20-30%. Dar democratic. Da, democratic. Precum protestul de care nu ține nimeni seama.
Ne obișnuisem ca presa să fie ham-ham de pază etc. Sau măcar să mimeze că exercită un minim de control asupra unei puteri care n-are chef să dea nimănui socoteală. Nu mai e nevoie. Aparențele nu mai contează. Reflectarea exclusiv a punctului de vedere oficial e regula. Revărsarea rahatului pentru oricine nu stă în formație de asemenea.
Atunci când presa s-a despărțit de noi și s-a mutat pe yachtul puterii, am fugit pe internet. Dar aici, vigilenți, ne așteptau ayatollahii internetului, gata să ne cumințească. Într-un mesaj pe care mulți dintre noi l-am primit, Facebook ne anunță care sunt noile modificări aduse politicilor lor. Pe scurt, te pot bloca, suprima oricând au chef, dacă așa vor. Și pa!
Din nou, aparențele nu mai contează. Nu au contat nici la circul numit moțiune. Nici în discursurile de zi cu zi.
Lumea de azi nu mai are nicio legătură cu cea de acum un an. Iar 2021 va rezolva totul, definitiv. Aparențele au fost definitiv abrogate. Logica, rațiunea, regulile democratice nu mai contează. Te supui și atât. Te oprești. Încerci să respiri prin mască și te întrebi care e scopul, totuși? Nu știi. Nu-l știu nici cei care te îmbrâncesc de la spate. Nu-l știe nici pistruiatul care ți-a blocat contul de Fb. Nici indianul care ți-a închis canalul de Youtube. Nici prezentatorul de știri care îți repetă, pe un ton amenințător, ce ai voie și ce nu. Dar undeva, cu siguranță, sunt unii care știu. Și îți repeți întrebarea? Care poate fi scopul? Deodată totul devine limpede. Ai înțeles. Lași capul în piept, umerii se lasă și ei. Pășești gârbovit, în rând cu ceilalți. Asta e tot.
