O știre care face mari valuri dincolo de Atlantic este cea legată de Jeffrey Toobin. Despre ce este vorba? Toobin e unul dintre acele personaje dipsuse să vorbească, pe un ton suficient, oriunde, oricând. Nu are nicio problemă să contrazică azi ce a spus ieri și mâine ce a zis azi. Pentru că nu are principii, nu crede în nimic, e doar disponibil. Editorialist la The New Yorker și comentator la CNN, omul e o resursă utilă. Pentru că, invitându-l în studio, știi sigur că se va plia rapid pe linia editorială a postului, că va livra imediat urmând direcția sugerată. Firește, e susținător al lui Biden și desigur, îl urăște pe Trump. Deocamdată.
Acesta ar fi personajul. Știrea e ceva mai aparte. Aflat într-o ședință de redacție, cu cei de la The New Yorker, online, pe zoom, omul și-a scos-o și a început să o frece live, în fața colegilor. Formularea e destul de crudă, dar asta s-a întâmplat. Ar fi chiar ridicol să scornim formule delicate pentru a descrie așa ceva.
Reacțiile, previzibil, nu au întârziat. Cei de la The New Yorker anunță că l-au suspendat. Suspendat. Ce ar fi trebuit să facă ăsta ca să fie dat afară? Cei de la CNN anunță că omul le-a cerut câteva zile libere, așa că i le-au acordat. Ce mare problemă! Omul mănâncă rahat în direct, ce mare problemă o ședință de onanism?
Deci discutăm despre o suspendare și câteva zile libere. Asta e tot. Predicile moraliștilor de la CNN și TNY merg mai departe, garagara nu se oprește. Nimeni nu e stânjenit.
Cei de la Buzz Feed merg și mai departe. O duduie de acolo e de părere că suntem niște ipocriți. Să fim serioși- zice ea – cine n-a făcut o labă în timpul unei ședințe online?
Haven’t we all done something on a work call that, in normal circumstances, we’d never do during a meeting? Let he without sin cast the first stone; the benefit of working from home is in the comfort to do whatever you want.
Logica în care se funcționează acum e imbatabilă. Fiind vorba de cineva care i se opune lui Trump, totul devine nu doar scuzabil, chiar acceptabil, ba mai mult, toți devenim suspecți sau măcar suspectabili de același tip de păcat. Ba, mai mult, avem și enorma vină de a fi ipocriți, de a nu o face la vedere, ca bravul Toobin, care, iată, e un înaintemergător, un vizionar, cel care a descătușat laba de crunta oprimare de până acum. Pe scurt, noi suntem și mai vinovați, iar el e doar un curajos.
Povestea asta – nici nu știu dacă e mai mult sordidă decât nostimă – e pilduitoare pentru vremurile în care trăim. Reacția duduiei de la Buzz Feed nu e unicat. Se vociferează zgomotos, se țin predici despre moralitate, se invocă nevoia de decență se reclamă virtuți. Până când toate astea se izbesc de unul din gașcă. Atunci totul devine relativ, morala e survolabilă, decența e ipocrizie, regulile sunt mofturi. Redevin severe canoane când e vorba de orice mărunt păcat al celorlalți, dar perfect pasabile pentru ăi din gașcă.
Politica promovează cu stăruință dublul discurs. Presa a dezvoltat un cult al fățărniciei și dublului standard. Deloc de mirare că societatea pare să dispusă să urmeze calea aceasta. Toate excesele LGBTQ au devenit acte de curaj, de acum și masturbarea poate deveni o formă de socializare.
La urma urmei, de ce nu? Câtă vreme purtăm masca, de ce nu?
