Desemnarea viitorului președinte al Statelor Unite este departe de a se fi încheiat. Joe Biden este, deocamdată, “președintele ales” de către câteva posturi de televiziune. Pripeala cu care mulți lideri internaționali și mulți nebăgați în seamă s-au repezit să-l felicite pe Biden demonstrează, în unele cazuri, ignoranță, în altele e doar o grăbită și zgomotoasă declarație de o anume cauză – care îl include pe Biden, dar nu se referă neapărat la el.
Mulți dintre comentatori și cei mai mulți dintre americani habar nu au care sunt regulile sistemului politic despre care se vorbește. Microbiștii politicii de la noi nici atât.
Frecvent se vorbește despre democrația americană. Orice constituționalist american serios va obiecta la o astfel de afirmație, explicând că SUA nu sunt o democrație, ci o republică. Altfel spus, uniunea nu este condusă de către popor, prin vot direct, ci prin reprezentanți aleși, e drept, de către cetățeni.
Alegerea președintelui, în SUA, nu se face de către cetățeni, deși întreaga conversație agregată în jurul subiectului pare a sugera asta. Statele uniunii îl desemnează pe președinte prin reprezentanți. Într-o primă instanță, așa cum s-a întâmplat mai mereu până acum, acești reprezentanți sunt electorii, trimiși în colegiul electorilor. Fiecare dintre statele care alcătuiesc uniunea poate decide care este modalitatea de desemnare a electorilor. Prima soluție, adoptată de către state, este aceea de a folosi votul popular pentru desemnarea acestora.
Odată încheiat votul popular, secretarii de stat din fiecare dintre statele uniunii certifică rezultatul votului, dacă acesta este clar, nu este supus contestărilor sau altor proceduri judiciare. După certificarea votului putem vorbi despre președinte ales. Tot după certificarea votului legislativul fiecărui stat va desemna electorii. Pe 14 decembrie se întrunește Colegiul Electorilor care va desemna viitorul președinte.
Atunci când președintele nu poate fi desemnat prin metoda descrisă mai sus (fie e vorba de rezultate aflate încă în litigiu, fie nu se poate realiza majoritatea de 270 de electori) Congresul are rolul de a desemna președintele, iar Senatul îl va alege pe Vicepreședinte.
La alegerea președintelui, în Congres, regula care se aplică este “un stat, un vot”. Votul fiecărui stat este determinat de majoritatea din acel stat. În cazul despre care vorbim, republicanii ar avea 28 de voturi, democrații 22.
Despre asta vorbim.
Numeroasele neregularități, contestațiile, acuzațiile de fraudă pot constitui motive serioase pentru ca legiuitorii din multe state să decidă să nu țină seama de rezultatul declarat al voturilor și să desemneze președintele ignorând votul popular. Este perfect posibil și deloc ilegal. Așa funcționează sistemul american.
În momentul de față, pentru Trump, un nou mandat este o ipoteză perfect validă. Neregulile constatate în Michigan (acolo unde a fost deja probată o bizară “eroare” a sistemului electric de raportare), Georgia, Pensylvania, Arizona sau Wisconsin pot fi invocate în justiție. Procedura de renumărarea/auditare a votului este deja în derulare în Michigan și Georgia.
Strategia lui Trump, la acest moment, să fim bine înțeleși, nu este neapărat aceea de a răsturna rezultatele în toate aceste state și de a obține numărul necesar de electori, ci de a impune percepția că discutăm despre o fraudă masivă, despre numeroase nereguli care ar fi putut vicia rezultatul votului popular. Litigiile și contestațiile pot face imposibilă desemnarea electorilor până pe 14 decembrie sau pot argumenta, acolo unde există majorități republicane, desemnarea unor electori care să nu reprezinte votul popular. Sau mutarea deciziei în Congres. Acolo, cum spuneam, republicanii ar avea 28 de voturi, ceea ce i-ar garanta un nou mandat. În Senat, acolo unde ar trebui ales vicepreședintele, la acest moment, republicanii au 50 de voturi (vor avea după încheierea numărării, probabil, 51) la care s-ar putea adăuga votul vicepreședintelui Mike Pence.
Iată de ce socotelile făcute pe baza gălăgiei de la CNN nu se potrivesc deloc cu realitatea. Pentru Trump, teoretic, există încă suficiente opțiuni. Lucrurile sunt departe de a fi lămurite și, foarte probabil, abia undeva în jurul datei de 20 noiembrie va deveni mai clar pe care scenariu de alegere a președintelui s-ar putea merge.
Madam Merkel, care s-a grăbit să se laude că i-a dat “unfollow” lui Trump pe Twitter, s-ar putea să se răzgândească. (Gestul e oricum ridicol. Dacă făcea asta când Trump era pe val, dar puteam vorbi despre curaj, așa e doar dovada unui anumit tip de caracter). La fel și mulți nebăgați în seamă de pe la noi.
Oricare ar fi scenariul despre care vorbim, Trump va avea nevoie de republicani, care ar trebui să stea cu toții în spatele lui. Iar aici e o problemă. Recenta declarație a lui Pompeo (politician vechi și uns cu toate alifiile) are putea sugera că așa se va întâmpla. Nu sunt convins. Vom vedea.
