E un cuvânt inventat. Și e inventat pentru că era nevoie de el. Altfel cum să-i descrii? Cum pe cine? Pe ei, macaragii metaforelelor (sic!) de carton presat, precupețele de zarzavat stilistic, stihuitorii de emoțiuni de ocazie.
Nu e zi lăsată de la COVID în care să nu-mi lăcrimeze ochii dând peste postarea cuiva care povestește pune l-a dus/ a dus-o “trenul vieții”. Iar ceferismul liric nu se oprește aici. Sigur ați dat peste unul care se laudă că a prins ultimul tren. Și, la fel de sigur, ați aflat că alde cutărică e adevărata locomotivă a naiba mai știe cui.
Zilele de naștere sunt prilej de stihuri, carcinoame lirice și crocodili sentimentali. Copleșitoare desfășurări de fieca-uri și urări de, musai, viață lungă și un burdihan de rime scremute, dar amabile. Fieca-urile reprezintă și potecă obligatorie pentru tot ce e cu sfinți, cozonac, sarmale și animale prăjite.
Dacă nimerești pe parcela vreunuia care mișcă prin lumea artelor, dai de complimentaci. Aici se începe obligatoriu cu “vă mulțumim că existați!”. Chestie finuță, care face abstracție de inițiativa avută de tatăl respectivului cu niște ani în urmă și tratează doar consecința evidentă. Odată formalitatea asta bifată, urmează potopul de recunoștință: “vă mulțumim că ne-ați bucurat sufletele”, “vă mulțumim pentru clipepe de bucurie”. Și restul urmează în aceeași notă, colportând mulțumiri, evocând bucurii.
Moartea cuiva nu scapă nici ea netrecută prin procesul de poleire. “S-a dus să cânte cu îngerii”, “acum joacă în rai” etc. “Nimeni nu îi va putea locul” – de ce? S-a pus problema? S-a dezbătut?
Există, apoi, străbătuții de poezeală. Care musai să dea mărturie pe pagina de web a posterității despre trăirile lor complexe și cu tentative de rime.
“pe cerul vieți mele
ai apărut ca niște stele
și viața mi-ai luminat
ca o stea de minunat”
E doar un mărunt, dar înfiorat exemplu. Depășit doar de următorul, în care cosmosul este abandonat pentru o suavă explorare a registrului vegetal.
“săruturile tale care
cad ca niste petale
mă fac să înfloresc și eu
ca floarea sufletului meu”
Pur și simplu sublim. O spun comentatori “Minunat! Ține-o tot așa!”, “Super! Recomand!”.
De ce am scris despre prostiile astea? Pentru că alternativa era să scriu despre noul guvern. Așa măcar v-am bucurat sufletele cu puțin frumos.
