Boala

Pe site-urile pirat dedicate filmelor și serialelor, de multe ori spațiul dedicat comentariilor este mai spectaculos decât filmele în sine. Limba română suferă, acolo, mutilări greu de închipuit, altoiurile din engleza de Antalya sunt prezente din abundență, iar eseurile critice ale junilor comentatori nu depășesc condiția unor exerciții logopedice neizbutite.

Pe un astfel de site dau peste o mică poveste care merită puțină atenție. Pe scurt, despre ce este vorba: e un site dedicat serialelor. Copleșitoarea majoritate a comentariilor au o singură temă: când apare subtitrarea la cutare episod? Variațiunile sunt minime. Moderatorii răspund, aproape mecanic, de fiecare dată la fel: de îndată ce va fi disponiblă, o vom introduce. Lucrurile ar trebui să fie simplă, dinamica lesne de înțeles, subiectul închis pentru totdeauna. Nici vorbă de așa ceva. Nu există, practic, episod de serial pe acel site la care să nu apară, iar și iar, aceeași întrebare. Însoțită mereu de același răspuns. Incapacitatea comentatorilor de a pricepe un mecanism destul de simplu e de-a dreptul perplexantă. Îi vezi repetând aceeași întrebare, la fiecare episod, primind același răspuns, apoi repetând întrebarea la următorul episod și tot așa. De parcă memoria nu le-ar funcționa, mintea nu poate raționaliza un set simplu de informații.

Povestea despre care spuneam e următoarea. Unul dintre traducători anunță că va lua o scurtă pauză. Omul trece printr-o teribilă dramă personală: și-a pierdut fiul. Explică asta, își cere scuze. Traduce de ani de zile. Gratis. Din pasiune sau el știe de ce. Pentru un site (nu tocmai legal) care pune la dispoziție tot gratis ultimele episoade din seriale populare de televiziune. Te-ai aștepta la un dram de compasiune, un pic de înțelegere, date fiind toate datele problemei. Nu, nu e cazul.

Comentariile devin tot mai insistente, răstite, indignate. Unul dintre comentarii merită citat:

Inteleg ca de atata timp s-a ocupat un traducator de acest serial,dar se pare ca acum ne-a cam lasat balta. Ok,a avut probleme personale,s-a inteles asta. Ok,o face pe gratis.. si asta se intelege,dar daca si-a asumat traducerea unui serial,nu ar trebui sa isi duca treaba la capat,sau macar sa ne anunte ca nu o mai facem,sa stim sa ne luam gandul?

Cinismul e uluitor. Nu există nicio urmă de empatie, niciun reziduu de decență sau bun-simț. Ea, duduia care comentează, e îndreptățită să ceară. Pentru că așa a decis ea. Pentru că tot ea a decis că i se cuvine. Nu e stânjenită de măruntul detaliu că e vorba de un site pirat, unde nu plătește nimic, de faptul că ceea ce ia de acolo nu i se cuvine absolut deloc, nu e emoționată de drama acelui traducător, nu îi datorează recunoștință pentru munca de ani de zile, nu are obligația compasiunii sau a minimei decențe. Nenorocitul ăla există pe lumea asta pentru a o servi pe ea. Pentru că așa vede ea lumea, asta e arhitectura universului așa cum o înțelege ea. Ar fi putut învăța limba engleză și totul ar fi fost mai simplu. Dar n-a reușit, nu e echipată intelectual pentru așa ceva, deși, cu siguranță, în comunicarea cu cei din jur cheltuiește anapoda englezisme pe care le înțelege cel mult parțial. Ar fi putut opta pentru un site cu plată, legal, acolo unde există traducerile necesare. Dar nu. I se cuvine, pentru că ea pretinde că i se cuvine.

M-am oprit asupra acestei întâmplări pentru că e, cumva, pilduitoare pentru epoca pe care o străbatem și pentru un anumit tip de mentalitate (dacă despre așa ceva putem vorbi!) tot mai frecvent întâlnită. Tipul acesta de personaj e extrem de prezent. Personaje lipsite de orice scrupul moral, de o minimă echipare etică, incapabile de decență ori bun-simț, dar extrem de agresive atunci când decid că ceva li se cuvine. Doar de asta e nevoie: propriul decret.

Personajele de tipul acesta au devenit omniprezente. Agresive, mereu răcnind, solictând insistent, în virtutea propriului decret. Precaritatea educației e complementată de un total dispreț pentru reguli, care există acolo pentru a fi invocate doar în relația cu ceilalți, niciodată cu sinele. Nu au nevoie să merite, e suficient să pretindă. Nu datorează respect, dar îl solicită, belicos, chiar atunci când, frecvent, tot ceea ce fac și spun anulează dreptul la acest respect. Refuzul logicii și al elementarei bune creșteri nu stânjenește.

Povestea de la care am plecat e doar un simptom. Boala e mult mai adâncă. Ne întâlnim cu ea zilnic. Și când vine vorba despre această păcătoasă boală, masca nu mai ajută. Dimpotrivă.