Am publicat, astăzi, o știre despre o nouă ediție a unuia dintre acele reality show-uri care îmbogățesc viața culturală, spirituală a românilor. Adică “Șef sub acoperire“, de la Pro Tv. Admit că sarcasmul e poate nepotrivit, la urma urmei rostul unei televiziuni comerciale este acela de a oferi divertisment care să atragă publicul. Asta, totuși, e o discuție lungă și complicată, așa că o lăsăm pentru altă dată.
Ceea ce mi-a atras atenția la știrea respectivă nu era o declarație conținută acolo. Dar mai întâi e nevoie de puțin context. Formatul emisiunii e simplu: un șefulache își spionează salariații. Detaliile, ambalajul sunt irelevante pentru discuția noastră. În cazul de față discutăm despre o doamnă, director al Electrica S.A., adică o companie la care statul este acționarul principal.
Las deoparte faptul că doamna cu pricina și-a dorit mult să “se vadă” la televizor, las și faptul că a introdus compania în povestea asta sau detaliul că a transformat salariații acelei companii în figuranți fără voie, într-o producție de asemenea tip. Toate astea sunt chestiuni pe care le are de lămurit cu acționarii companiei. Și cum acționarul principal este statul… devine interesant de urmărit dacă va exista vreo reacție.
Spuneam că mi-a atras atenția o declarație conținută acolo. Iat-o:
“Ce am experimentat pe teren a probat că strategia de bussiness, în curs de implementare, conține soluțiile reale de eficientizare a activității noastre. Am avut ocazia să culeg detalii relevante care, în anumite situații, au dus deja la ajustări în prioritizarea unor decizii, în cadrul procesului de transformare organizatională pe care îl traversăm.”
E declarația prin care doamna Director General își argumentează prezența la emisiune. Nu știu dacă e rodul propriei elocințe sau există acolo și contribuția semnificativă a “experților” în P.R. din companie, dar desaga cu vorbe de mai sus e un minunat exemplu de nimicologie. O revărsare de cuvinte care nu înseamnă nimic, pot cel mult justifica proba cu etilo-testul, pentru că, în mod limpede, e vorba de o severă stare de ebrietate verbală. Tot pocinogul ăsta are doar rostul de a indica, fără putință de tăgadă, că doamna Director General vorbește fluent corporateza. Nu o și înțelege. Iar asta nu i se poate imputa, pentru că, de fapt, nimeni nu înțelege această limbă. Nici nu e asta menirea corporatezei, nu trebuie să fie inteligibilă, să livreze informații concrete, lecturabile, digerabile, ci doar să semnaleze adeziunea la cult. Iar aici se semnalizează, oho, și ce se mai semnalizează! E drept, era loc și de puțină “targetare”, care mergea la fix cu “prioritizarea”, iar dacă strategia mai era și “focusată” aveam gogoneaua perfectă. Dar, chiar și așa, rezultatul e notabil.
Nu pun în niciun fel în discuție competența doamnei cu pricina (nu am datele care să îmi permită să deschid o astfel de conversație), nici nu discut exhibiționismul inutil și ridicol. Dar îmi e imposibil să înțeleg de ce oameni care au pretenția de a fi luați în serios cheltuiesc atâta efort pentru a deveni neinteligibili. Avem aici doar un exemplu. Te-ai aștepta ca, dimpotrivă, comunicarea celor care conduc niște afaceri să fie limpede, riguroasă, capabilă să condenseze lucruri esențiale în cuvinte puține. Uneori așa se întâmplă. Alteori se vorbește corporateza. Pentru că limba asta are meritul de a folosi un număr mare de cuvinte pentru a spune… nimic. Iar atunci când se inevstesc atâtea resurse pentru a spune nimic, avem un indiciu clar că ceva nu e cușer.
