O fotografie a reușit să trimită în umbră, online, subiectul Loredana și Concertul pentru buci și buric nr.1, în gust minor, pentru divă și maneliști. În acea fotografie, domnul Iulian Bulai stă pe cal.
Motivul fascinației pe care îl exercită acea fotografie e greu de identificat, dar se pot emite unele supoziții. Postura ecvestră este (sau era până acum) expresia unei anumite atitudini, care ar putea sugera virilitate (ei, da, sigur că și femeile mai stau în șa!), forță. Nu întâmplător marii ambițioși ai istorie s-au dorit imortalizați în această postură. Când vine vorba despre fotografia cu pricina ne aflăm în fața unui foarte robust oximoron vizual (dacă mi-e îngăduită formularea). Ipostaza ecvestră, cu bustul dezgolit, ba de-a dreptul în chiloți, e anulată de silueta costelivă a marelui bărbat, de figura zâmbitoare de tocilar bonom, așezat pe cal ca pe gardul școlii. De aici și efectul comic, deci și larga circulație a fotografiei.
Postura de mascul alfa, vizibil contrazisă de fizicul de mascul delta, ba poate gama, definește nu doar ceea ce se vede în acea fotografie, dar o întreagă șurubărie politică. Pentru că această imagine este cu adevărat emblematică pentru partidul domnului Bulai. Ambiții mari, competență și putirință nema.
Până aici toate bune și ridicole, nu e primul politician regăsit într-o ipostază hilară și nu e cea mai penibilă situație în care, de-a lungul vremii, l-am tot descoperit pe domnul Bulai. Abia când simte nevoia să explice care e istoria acelei fotografii totul ia proporții cu adevărat comice.
Circulă o fotografie cu mine pe un cal. Nu este un fake, dar aparține sferei personale, cu mult timp înainte ca eu să fiu implicat politic.
Fotografia este de acum 8 ani, uitată pe un blog personal. Iată povestea ei:
Eram îndrăgostit de o tipă. Am plecat împreună în Asia. Amândoi studenți. Ne-am hotărât să ne căsătorim religios la Beijing. Și să facem fotografii la Marele Zid Chinezesc. Am invitat la nuntă doi prieteni buni din Europa. Ei au fost nașii noștri.
Ne-a ieșit. Așadar, ne-am gândit la pasul doi – am hotărât să ne căsătorim și civil.
Fiind un cuplu internațional, cea mai apropiată ambasadă în care puteam să oficiem căsătoria era cea din Kuala Lumpur, Malaezia. La 6 ore de zbor de Beijing. De data asta, fără nași invitați. De fapt, nașii au fost niște stagiari pe care i-am întâlnit pe loc, și niciodată din nou după acel moment. Ceremonia a avut loc la etajul 56 al unui zgârie-nori de lângă blocurile gemene din marele oraș.
Înainte de căsătoria civilă, am plecat într-o scurtă lună de miere în nordul Malaeziei. Acolo am fost mai multe zile la plajă. M-am dat cu parașuta și am călărit un cal. Îl chema Kemal și avea un stăpân desculț, cu zâmbet curat și larg.
Asta e povestea acestei fotografii. Au trecut de atunci 8 ani. Mă bucur de fiecare dată când mă gândesc și la luna de miere, și la plimbarea cu calul pe plaja din Batu Ferringhi, lângă Georgetown, pe Insula Penang.
După 4 luni, am ajuns acasă și am avut o petrecere de nuntă ca-n povești, cu familie, prieteni de aproape și de departe, fanfară moldovenească și multă voie bună. Fără cai în peisaj.
După 8 ani, ochelarii de tocilar îs puțin mai rotunzi, părul la fel de scurt, tot fără bicepși antrenați, și cu o umbră de burtă pierdută sub cămașă. Îs cu aceeași tipă și avem doi copii minunați.
Nu aveam habar atunci că urma să fiu politician și că săracul Kemal avea să ajungă vedetă la Antena 3, pe alte posturi de televiziune și pe toate rețelele de socializare.
Ca să fie clară și faza cu banii: am avut o bursă și un împrumut, care mi-au permis să studiez la universități de top din Asia. De bursă m-am bucurat, la împrumut încă mai plătesc.
Să fie într-un ceas bun, Kemal. Nici eu nu am știut că o să ajungi vedetă în România! explică Iulian Bulai pe Facebook.
Cuplu internațional carevasăzică.
Încercând o explicație care se vrea nostimă, isteață, domnul Bulai nu are nicio problemă să amestece în penibilul care îl privește strict personal tot ce se poate: nevastă, nași, copil, ba și calul!
Nimeni nu i-a solicitat domnului Bulai vreo explicație. Fotografia e ridicolă și cu asta basta. Detaliul că, la acel moment, domnia sa era ginerică nu face decât să amplifice efectul comic. A simțit nevoia să explice, amestecând pe toată lumea în ghiveciul ăsta, din vanitate. O trăsătură comună celor din partidul în care există el. Preocuparea pentru imaginea, nevoia de a hrăni bula cu revărsarea unui sine care nu mai încape în coajă definește perfect usereala. Zdravenele probe de incompetență, zgomotosul pafarism pe care îl demonstrează sistematic, cu orice ocazie, la orice ieșire publică trebuie acoperite cu valuri ample și dese de gălăgioasă revărsare a sinelui în bulă.
Până la urmă e vorba despre un partid, despre o guvernare care și-au găsit o perfectă ilustrare în acea fotografie. Expresia perfectă a inadecvării, cu stridente tușe de ridicol.
