Vă amintiți, poate, de cele 80 de miliarde pe care ar fi urmat să le primească România de la UE, dacă ar fi fost să luăm în serios ceea ce ne spunea Klaus Iohannis. Adică, ei da, președintele României. Țanțoș nevoie mare, Iohannis ne-a plictisit vreme de câteva zile cu elogiile pe care singur le aducea imaginarelor sale calități de negociator.
Apoi a venit vestea că cele 80 de miliarde vor fi vreo 45. N-a trecut multă vreme și avea să ni se spună că, de fapt, e vorba doar de vreo 30 de miliarde. Bune și alea, am fi zis, gândind că mai cârpim câte ceva, pe ici, pe colo, cu banii ăștia, după ce la indicațiile partenerilor europeni am pus economia pe butuci. Doar că nici astea 30 de miliarde nu-s de nasul nostru. Mai întâi pentru că în fruntea ministerului care ar fi trebuit să gestioneze afacerea asta e un gogoman, apoi pentru că pur și simplu UE n-are chef să ne dea bani decât dacă primește asigurarea că îi vom cheltui exclusiv pe prostii de care nu avem nevoie. Dar pe care le au de vânzare niște firme ale unor băieți buni.
Ca în bancurile cu cretini, avem două vești. Una rea și una proastă. Vestea rea e că nu se știe dacă și cât vom primi, până la urmă. Vestea proastă e că pentru a recupera banii pe care nu ni-i dă, UE vrea măriri de taxe.
Comisia Europeană pregătește o propunere de a ridica o serie de noi taxe la nivelul UE pentru a rambursa sutele de miliarde în următoarele trei decenii. Dimensiunea pachetului de recuperare al UE a fost convenită la 750 miliarde euro, raportată la bugetele din 2018, dar asta înseamnă datorii curente de aproximativ 800 de miliarde de euro.
Recapitulăm: economii puse pe butuci, din motive de guturai cu pretenții, ajutoare doar pe hârtie, dar pentru o reală redresare vom avea majorări semnificative de taxe. Pentru că UE ne vrea binele. Pentru că birocrații de la Bruxelles ne vor binele.
Poate singurul avantaj cert pe care l-au resimțit românii, după aderarea la UE, a fost libera circulație. Acum s-a rezolvat și asta. Pentru că nu mai poate fi vorba nici de circulație, nici de libertate. Oficialii UE promit o ușoară îngăduință, în privința mișcării prin Europa, sub condiția vaccinării. Un lucru care ar trebui să scandalizeze pe oricine. Îngrădirea exercitării unui drept fundamental, condiționarea acestuia de acceptarea introducerii în organism a unei substanțe prezentată drept vaccin, dar care nu a fost niciodată testată și pentru care producătorii refuză să își asume orice fel de responsabilitate, ar trebui să stârnească un val de revoltă. Nu e cazul.
Așa că e puțin probabil să avem de a face cu vreo reacție publică serioasă și când vine vorba despre noile impozite. Până la urmă dacă ne dorim să avem dreptul de a nu mai avea drepturi, trebuie să plătim pentru asta.
