Clasamentul vânzărilor nu este neapărat și un indicator al valorii cărților prezente într-un astfel de clasament. La fel de bine, elogiile criticii nu reprezintă nici ele, întotdeauna, un criteriu esențial. În mod frecvent, opinia criticii ține seama de o seamă de factori mai mult sau mai puțin subiectivi, de la “atenția” pe care autorul sau P.R.-ul editurii i-o acordă respectivului critic, până la afilierea politică – oricât de ridicol ar suna.
Dacă nici succesul comercial, nici opinia criticii nu reprezintă criterii de evaluare suficient de robuste, atunci pe ce ne bizuim atunci când încercăm să așezăm o carte în raftul cuvenit? Iar răspunsul e cum nu se poate mai simplu: pe lectura cărții respective. E singurul și cel mai eficient mod de a ne formula o opinie cu adevărat validă.
Dincolo de aceste mărunte considerații – de care cei mai mulți dintre cititori s-ar fi putut lipsi- trebuie recunoscut că lista cu cele mai vândute titluri, publicată de către New York Times, rămâne, mai ales pentru cei de peste ocean, un indicator important. Iar prezența într-o poziție de top pe această listă este întotdeauna onorantă.
Cum arată acest clasament la acest moment? Iată-l:
Harcover Ficțiune
- John Grisham – Soley
Sigur nu este cel mai grozav roman al lui Grisham. Iar Grisham sigur nu e Hemingway. Subiectul romanului urmează, de o manieră mai mult decât previzibilă, destinul unui refugiat sudanez care încearcă să o ia de la capăt în America. Nu lipsește niciunul dintre clișeele genului și ale corectitudinii politice.
2.Laura Dave – The Last Thing He Told Me
Nu am citit niciun rând din cartea respectivă, care s-a bucurat de un real succes cu precădere în rândul publicului feminin. Pare a fi vorba despre un romanț cu pretenții.
3.Andy Weir – Project Hail Mary
După succesul colosal avut cu “Marțianul”, care a și fost ecranizat de către Ridley Scott, cu Matt Damon în rolul principal, Weir s-a decis să devină scriitor profesionist! Iar acesta este rezultatul. Primul său roman ca profesionist, carevasăzică. Tot un roman science-fiction, cu o idee originală (deși, trebuie spus, extrem de fragilă) scris ceva mai închegat decât Marțianul, dar parcă și ceva mai puțin ritmat. Una peste alta, o carte interesantă, mai ales pentru iubitoriii genului.
4.Stacey Abrams – While Justice Sleeps
Am încercat. Sincer. Am încercat să rezist cât mai mult. Peste puterile mele. Stacey Abrams este una dintre cele mai gălăgioase femei din politica americană și un monument de tupeu. Dar asta ar trebui să nu aibă legătură cu cartea. Are. Dacă în tentativele anterioare s-a rezumat la romane pentru dudui romanțioase, acum încearcă o abordare mai pretențioasă care e dincolo de mijloacele ei. Rezultatul e mai degrabă comic, atunci când nu e indigest. Dar asta e doar o opinie personală.
Hardcover Nonfiction
- John Greene – The Anthropocene Reviewed:Essays on a Human-Centered Planet
Nu am văzut, nu am citit, habar n-am.
2.Carol Leonning – Zero Fail: The Rise and Fall of the Secret Service
Recunosc, nu am citit decât un capitol al cărții, pus la dispoziție, gratuit, de către editură. Pare o lucrare serioasă, riguroasă, scrisă de cineva care chiar stăpânește subiectul.
3. Bill O’Reilly -Killing the Mob: The Fight Against Organized Crime in America
Fosta vedetă a Fox News este la cea de a zecea carte. Nu am citit-o, dar mi-au trecut prin mână câteva dintre lucrările lui anterioare. Și trebuie spus că scrie surprinzător de bine. Istoria, în cărțile lui, devine o poveste și e spusă ca o poveste, cu un anume farmec.
4.Oprah Winfrey, Bruce D. Perry – What Happened to You?: Conversations on Trauma, Resilience, and Healing
Ultimul lucru pe care l-aș face în viața asta ar fi să citesc/comentez o carte scrisă de Oprah!
Paperback Fiction
1.Delia Owens – Where The Crawdads Sing
Nu cunosc, nu știu, nu cred că mă interesează.
2.Madeline Miller – The Song of Achilles
Iliada, varianta pentru dame fără pretenții.
3.Alex Michaelidis – The Silent Patient
Nu am citit. Nici nu mă obosesc să aflu mai multe.
4.Emily Henry – People We Meet on Vacation
Am încercat (de ce??? de ce??????) un capitol demo. Producții lejere pentru dame tulburate de menopauză.
Paperback Nonfiction
1.Bessel van der Kolk M.D. -The Body Keeps the Score: Brain, Mind, and Body in the Healing of Trauma
Nu m-am străduit să aflu despre ce este vorba. Nici măcar pentru că aveam de scris articolul acesta. Să mai adaug ceva?
2.Bryan Stevenson – Just Mercy: A Story of Justice and Redemption
Cartea s-a bucurat de enorm succes, a cunoscut și o ecranizare. Nu am văzut filmul, iar din carte am citit doar capitolul demo. Nu e rău scrisă, dar e sufocată de clișeele corectitudinii politice (subiectul aproape o impunea).
3.Robin DiAngelo, Michael Eric Dyson (Foreword by) – White Fragility: Why It’s So Hard for White People to Talk about Racism
Recenzie: un căcat!
4.Trevor Noah – Born a Crime: Stories from a South African Childhood
Trevor Noah e un tip care se prezintă peste tot ca fiind comic. Și, se pare, cei de la Comedy Central l-au crezut. Nu mi-e clar de ce. De ce? În fine, nu insist cu întrebarea, pentru că nu-mi imaginez că poate exista un răspuns.
Recunosc, am încercat să străbat cartea. Aproape am reușit. Aproape. Pe scurt, e o carte despre el, care e negru, pentru că s-a născut negru. Dar ta’su era alb. Iar el e negru. Și albii sunt niște… Și el ca negru pățelte mereu ce pățesc negrii. Adică el e negru. Și cam despre asta e vorba. Plus obositoarele eforturi ale autorului de a fi nostim. Eforturi complet inutile și absolut ineficiente.
Ceea ce ar fi avut el de spus putea fi o poveste interesantă, dacă era scrisă cu onestitate, fără a miza excesiv pe cartea rasială. Premisa era suficientă, nu trebuia să devină singurul, unicul subiect.
Clasamentul pentru maculatura motivațională nu mă interesează, așa că am să-l omit.
