E complicat rău când încerci să spui prea multe în titlu. Direcția greșită ar fi cea conform căreia PNL e la 17% sau direcția greșită i-a dus pe liberali lângă AUR?
Altfel, sigur, dacă aveți timp și chef să luați seama la sondaje veți constata că PSD are, în teoretica intenție de vot, aproape cât PNL, AUR și USR la un loc. Și devine obligatorie întrebarea: care sunt marile realizări ale PSD, grozavele proiecte care justifică o astfel de creștere? Iar răspunsul, ca de obicei, e: nu există.
E o realitate cu care, se pare, nu reușim să ne obișnuim. Dincolo de talibanii de partid (nu contează care partid!) există electoratul flotant. Adică alegătorii care se mută dintr-o parte în cealaltă mânați exclusiv de lehamite. Eternul blestem al votului negativ: cu ăștia, ca să scăpăm de ăia.
Trust the science!
Cred că, mai nou, cea mai căutată specializare, la medici, e cea de fricolog. Adică specialist în pulverizat zeama de spaimă. Pentru că drobul de sare…
Ăștia, mai nespecialiști, nepricepuți și incompetenți am putea fi tentați să credem că faringita e semnul îmbolnăvirii de… ghici! faringită!
Prof. dr. Stere Frangulea: matoleala poate fi semn că ești beat mangă!
Revenim la prima știre. Aia cu intenția de vot. 40% dintre români sunt siguri că Ciolacu și ai lui sunt calea. 15% merg pe mâna dolofană a șoșoacei etc.
Legăm punctele? Observăm legătura de cauzalitate?
Ce v-ați fi așteptat să anunțe ministru educației? Că avem nu știu ce olimpici? Că vreun pui de dac a uimit lumea cu erudiția lui? Nu! Vă spune despre scuipat.
E deja emblematic faptul că, azi, școala românească își evaluează elevii în funcție de flegme. Hai, sănătate să fie!
Să le luăm pe rând.
Se vorbește despre populiști, în titlu, apoi despre conservatori și “extrema dreaptă”, în introducere. Dovada perfectă a habarnismului de presă. Recenta strădanie de echivalare a conservatorismului cu populismul o fi ordin pe unitate, dar tot o tâmpenie e. Cât despre catapultarea etichetei “extremism” către oricine nu stă cuminte în turmă n-are sens să mai vorbim.
Să vorbim, apoi, despre “eșec”.
populiștii de dreapta nu au reușit să ajungă la un acord politic de colaborare între partidele lor.
Nu ne mai batem capul cu terminologia și etichetele, că e pierdere de timp. Eșecul ar fi că nu au căzut de acord. Că nu a existat un consens și nu au decis să defileze toți în aceeași turmă. Pentru dijidouășpatru ăsta e un eșec.
Dacă citim știrea, la sursă, descoperim că s-a căzut de acord ca cei prezenți să își unească voturile în Parlamentul European. Mic detaliu. Nu s-a realizat, încă, un acord legat de formalizarea unei noi alianțe. Ceea ce demonstrează că aici nu e “unitate în cuget și simțiri”, ci există un autentic dialog. Altfel spus, aici nu e ca la PPE, unde toată lumea intră fiindcă e ordin, iar doctrina nu mai contează.
“The participants also discussed closer cooperation of their respective parties in the European Parliament,” the statement said.
This would include “organising joint meetings and aligning the votes on common issues, such as protection of sovereignty of the member states and the stance on illegal immigration,” it added.
