sâmbătă, ianuarie 28, 2023
AcasăEvenimentPe românește (4): Doru Apreotesei

Pe românește (4): Doru Apreotesei

Doru Apreotesei este unul dintre numele de legendă ale rockului românesc, ale muzicii noastre, în general. Și nu sunt mulți cei despre care se poate spune asta cu atât de solide argumente.

Unul dintre cei mai importanți claviaturiști ai noștri, vocalist, compozitor, aranjor, ba la nevoie și textier, Doru Apreotesei este un muzician despre care ar fi multe de povestit. Primul lucru pe care l-ar spune orice iubitor al rockului de la noi este că Doru a marcat istoria a două dintre cele mai importante trupe românești (și aici, din nou, s-ar fi bine-cuvenit epitetul „de legendă”˝) : Sfinx și Post Scriptum.

Povestea începe cu Pro Musica a lui Ilie Stepan, cu care va colabora, în mai multe formule peste ani. Apoi vine întâlnirea cu Gramofon, o formație de jazz, care devine, mai apoi Post Scriptum, adică cea mai importantă formație de jazz rock pe care a avut-o România. Post Scriptum însemna un pachet de muzicieni de excepție: Miși Farcaș, Mircea Marcovici, Toni Kühn, Emil Zoltan, Tibi Ladner și Doru Apreotesei. Instrumentiști cu școala jazz-ului, cei șase reușesc rapid să își definească un stil propriu, unic în muzica românească, un stil care, deși deloc facil, comercial, cucerește extrem de rapid. Muzica Post Scriptum era prezentă pretutindeni, la radio, la televizor, în discoteci sau în filmele epocii. Bufonul zburător, Dacă într-o zi, Mireasma Nopții sau Un cântec veșnic nou devin foarte rapid mari succese.

Calitatea excepțională a muzicienilor care alcătuiesc trupa nu are cum trece neobservată, așa că apar colaborările, dintre care cea mai notabilă este cea cu Mircea Baniciu. Aranjamentele pentru primul LP al fostului Phoenix, „Tristeți provinciale”, sunt semnate de Doru Apreotesei și Post Scriptum, iar discul devine instantaneu un clasic al genului. Mai mult, una dintre cele mai frumoase piese ale albumului, Spune-mi, este scrisă (muzică și versuri) de vecinul și prietenul lui Baniciu, Doru Apreotesei. Colaborarea continuă și pe următorul album al lui Baniciu, „Ploaia”. Din nou, și aici, Apreotesei și trupa vin cu ceva nou, nu încearcă să repete rețeta de la precedenta colaborarea, ci caută sonorități noi, registre inovatoare, care completează de minune muzica lui Baniciu.

Un alt exemplu strălucit al extraordinarului rafinament muzical al lui Doru Apreotesei și colegilor din Post Scriptum este colaborarea cu Dida Drăgan și Vasile Șirli la piesa Rug, unde țesătura sofisticată pe care o creează pianul electric al lui Apreotesei dă piesei o profunzime aparte, o sonoritate cu subtile nuanțe și o cromatică discretă, dar fermecătoare.

Albumul (singurul!) Post Scriptum apărut (sper că nu greșesc) se bucură de un mare succes, astfel că este editată și o ediție cuprinzând versiunile în limba engleză ale pieselor. Muzica Post Scriptum devenise produse de export.

Apoi Doru Apreotesei pleacă la Sfinx. În formula Mihai Cernea, Doru Apreotesei, Sorin Chifiriuc, Corneliu „Bibi” Ionescu, Sfinxul acelor ani se reinventează complet, sound-ul dens, cu certe influențe de jazz e ceva cu totul nou pentru muzica epocii de la noi. Doru Apreotesei aduce cu el experiența Gramofon și Post Scriptum și odată cu aceasta sonorități specifice jazz-ului (extrem de vizibile mai ales în atât de neastâmpărata Cântă cu mine). Pe noul album al trupei (rămas în poveste ca „Albumul albastru”, Apreotesei este prezent cu trei compoziții: Rostul vieții (un rock progresiv extrem de viguros, cu un intro de clape spectaculos și cu un pachet ritmic foarte solid), Cântă cu mine ( un succes de public instantaneu, piesa pare a fi o joacă de-a muzica amestecând subtil elemente de rock, jazz sau reggae) și Patru anotimpuri cu tine ( o compoziție rafinată cu schimbări de metrică și tempo surprinzătoare și un solo de clape, pe final, absolut senzațional). În această formulă, Sfinx susține sute de concerte alături de alte mari nume ale muzicii autohtone (de la George Nicolescu la duetul Stereo – Zoia Alecu/Crina Mardare).

Sfinxul, în această formulă, pare să se fi despărțit definitiv de „epoca Aldea”. Sunetul trupei e nou, aduce ceva proaspăt, totul e conectat la priză, electronic, dar calitatea de excepție a muzicienilor care alcătuiesc trupa produce o muzică de o rară consistență. Arhitectura sonoră complexă, în care fiecare dintre personalitățile care alcătuiesc trupa are ceva de adus, e completată de expresivitatea vocii lui Sorin Chifiriuc. Totul sună altfel. Totul sună bine.

În 1985, Doru Apreotesei pleacă din țară. Cariera sa muzicală continuă, chiar dacă ceea ce urmează este mai puțin cunoscut celor de acasă. Orchestrațiile și aranjamentele sale la muzica originală a lui Vasile Șirli (devenit între timp Director Muzical la EuroDisney Paris) asigură spațiul sonor în parcurile Disneyland, albumele sale (Piano Dreams, Panpipe dreams, Dream Weaver etc.) se vând bine.  După ’90 revine periodic în țară, concertează alături de o parte dintre foștii săi colegi din Post Scriptum, susține un concert, Doru-mi, la Biserica Sfânta Ecaterina din Timișoara. Colaborează cu Partizan la primul lor disc, apare în concerte alături de ei, în ultimii trei ani, în țară, dar și dincolo de frontiere.

Ar fi încă atâtea de spus despre o personalitate muzicală atât de complexă, dar e vremea pentru muzică. Așa că suntem onorați să vă putem transmite salutul domnului Doru Apreotesei și să vă poftim să redescoperiți câteva dintre cântecele pe care deja le-am pomenit și pe care le-am ales împreună cu domnia sa.

 

Mireasma Nopții – Post Scriptum

 

Urme de pași pe infinit – Post Scriptum (fragment)

 

Sfinx – Patru anotimpuri cu tine

 

Mircea Baniciu – Spune-mi (muzica și versuri Doru Apreotesei)

 

Dida Drăgan – Rug ( aranjament orchestral și acompaniament Doru Apreotesei)

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

CELE MAI POPULARE

Recent Comments