La aproape 2 ani de la violențele din Piața Victoriei, DIICOT clasează parțial dosarul 10 august – Liniște, băieți și fete, vorbește procurorii! Pentru că doar ei înțelege și poate esprima acele aspecte:
“acțiunile violente (…) într-un demers de contestare a calităților profesionale/morale ale unor membri ai executivului și Parlamentului, chiar dacă scopul declarat a fost acela de determinare a renunțării acestora la funcțiile publice deținute, nu au avut și nu au putut avea valoarea de afectare a securității naționale circumscrisă unei acțiuni menite fie a genera schimbări la nivelul ordinii constituționale, fie a îngreuna sau împiedica exercitarea puterii de stat”
Aia se întâmpla acolo, când cu încăierarea. Era despre contestarea calităților profesionale/morale. Pumni, picioare, tomberoane, incendiu – contestare de calități profesionale/morale.
Cum spuneam, nimeni nu poate explica mai clar, mai limpede ce s-a întâmplat atunci. Că de aia sunt ei procurori și în baza a ce explică ei ne dăm seama ce au priceput, iar în baza a ce au priceput dumnealor se instrumentează dosarul:
“datele referitoare la acţiunile de protest din data de 10.08.2018 nu au indicat o situaţie generatoare a unei crize de ordine publică care prin complexitate, amploare şi intensitate să ameninţe sau să pună în pericol ordinea şi valorile constituţionale, sau îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului. Cu toate acestea, îndemnul pe care exponenți ai unor grupuri de inițiativă civică l-au transmis public, anterior datei de 10.08.2018, a fost acela că, în 10 august, în Piața Victoriei din București, participanții la adunarea publică de protest ”Mitingul Diasporei” vor forța ”în legitimă apărare” ocuparea sediului Guvernului României, într-un demers ”pașnic” căruia dacă jandarmeria i se va opune va legitima actele de violență ce vor urma. Cu alte cuvinte, împotrivirea Jandarmeriei în a permite protestatarilor, în data de 10 august 2018, să ocupe sediul Guvernului va reprezenta acel act de provocare din partea jandarmilor la violențele ce aveau să urmeze”.
Adică Jandarmeria era de vină? Că ăilalți erau grupuri de inițiativă civică full contact. Și dădeau la oase în legitimă. Apărare, bre.
Mai cităm puțin din proza diicotiană, pentru că urmează stihurile motivaționale și genericul.
“într-o dinamică a evenimentelor pe parcursul cărora ambivalența ”protestatar pașnic – protestatar violent”, respectiv ”protestatar violent – protestatar pașnic” s-a succedat cu repeziciune și a cuprins o masă mare de participanți la adunarea publică de protest, singura constantă de natură a permite gestionarea situațiilor cu potențial degenerativ la adresa ordinii publice și siguranței cetățeanului a constituit-o mai stricta aplicare a legii“.
Frumooos! E cu dinamică, ambivalență, constante – fizică de liceu, ce mai! Mai stricta aplicare a legii era ca să nu potențial degenerativ la Spitalul de urgență, pentru că ambivalența echimoze și fracturi. Altfel totul era pașnic pentru că, doar ne-au zis mai sus, nu au indicat o situaţie generatoare a unei crize de ordine publică.
Ca să rezumăm: peste 1000 de manifestanți ar fi exercitat violențe atât împotriva forțelor de ordine, cât și asupra unor bunuri (mijloace de transport și echipament militar, mobilier stradal, etc). Dar dinamica și ambivalența, respectiv potențialul degenerativ, care s-a lăsat cu bătaie și capete sparte nu au indicat o situaţie generatoare a unei crize de ordine publică. Pe scurt, ciomăgeala face și ea parte din ordinea consituțională, în lectura diicotistă.
Un ultim citat care l-ar face să se strice la burtă de invidie și pe Osho:
Într-o societate democratică, ocuparea sediilor unor instituții fundamentale ale statului, într-un demers ”revoluționar”, este cel puțin inadecvată dacă ne raportăm la valorile morale pe care de obicei le clamăm, doar atunci când pretențiile exprimate le opunem exclusiv celorlalți și mai puțin propriei persoane.
Aia e. Inadecvată. Adică nu se face, monșer. Altfel, felicitări celor de la DIICOT pentru proza de îngropăciune – pentru că aici avem de a face doar cu îngroparea unui dosar. A fost nevoie doar de un text ușor idiot, scremut, scris parcă de cineva care a întrerupt prematur un tratament important.
Nu pălește ca gladiola, ca să ne înțelegem.
De acum să aud cine se mai plânge că nu există destulă cultură la televizor. Poftim: Soleiman, Frumoasa Cemaibuci, Dragoste și kebap, iar acum Rifai. Dacă nici Kanal D nu livrează cultură, atunci chiar suntem neam de cârcotași. E o surpriză, deci. Asta ar putea fi doar dacă emisiunea are un format care îi cere Denisei să tacă vreme de două ore. Altfel, torturarea sistematică a limbii române chiar nu are cum mai fi o surpriză.
De ce ne trebuie strategii și nu proiecte. O explicație – Acesta este un editorial de domnu’ Costel de la mediu. Domnu Costel este ministru și deputat PNL. Dar la Digi24 e editorialist, pe bază de independența presei și a patra putere în casierie. Domnu Costel e posedat de nevoia de a scrie. Posedat fiind, nu el e de vină pentru ce iese:
Dincolo de nevoia firească a jurnaliștilor de a căuta news și proiecte proaspete se resimte sentimentul general de lehamite al oamenilor care s-au săturat de proiecte (pentru mulți „proiecte” este sinonimul de la promisiuni deșarte) sau de explicații și motive pentru care nu se realizează proiectele promise.
Domnu Costel înțelege nevoia de “news” a jurnaliștilor, pentru că așa e el, înțelegător. E înțelegător, dar pricepe mai greu. Asta nu e “news”. Domnu Costel a înțeles că oamenii s-au săturat de proiecte, așa că gata cu proiectele, de acum livrăm strategii. E o chestie, nu?
Nu se realizează proiectul cu autostrada? Nicio problemă, îl dăm la toți dracii și tragem în loc o strategie cu patru benzi.
Acum, ce nu pricep eu este de ce ăștia de la Digi24 numesc editorial ceva ce nu depășește condiția de exercițiu de contorsionism. Pentru că tot ce face flexibilul domn Costel este să se aplece îndeajuns de mult încât să încerce să se pupe singur în fund. Textulețul cretinuț, însăilat de vreun consilier care încă se laudă cu nota primită în clasele primare pentru o compunere despre vacanța la bunici, prezentat drept editorial, e doar o scremută tentativă de auto-promovare a unuia care și-ar face un mare bine dacă ar sta ascuns.
