Conform Live Science, chiar dacă temperaturile la nivel global s-ar stabiliza dintr-o dată, calota glaciară din Groenlanda nu se va putea reface, întrucât a ajuns în punctul în care pierde masă într-un ritm prea accelerat.
Nature Communications Earth & Environment a publicat un studiu pe data de 13 august, în cadrul căruia prezintă cum Groenlanda „pierde cu 14% mai multă gheață în prezent decât între 1985 și 1999: circa 500 de gigatone de gheață anual”, ceea ce înseamnă că ninsorile anuale nu pot compensa aceste pierderi.
Ian Howat, co-autor al studiului, a explicat: „Retragerea ghețarilor a pus în mișcare o dinamică în care calota glaciară în întregime suferă o pierdere constantă de masă. Deși condițiile climatice ar rămâne la fel sau temperaturile ar fi un pic mai scăzute, calota glaciară va continua să piardă masă.”
În anul 2019, în Proceedings of the National Academy of Sciences, a fost publicat un studiu în care ritmul topirii era comparat cu cel din 2003, iar concluzia a fost că ritmul este de patru ori mai mare.
Studiul publicat pe 13 august 2020 a avut în vedere imagini înregistrate de sateliți vreme de trei decenii, dar și „date obținute din survolări ale zonei pentru a alcătui repere ale evoluției calotei glaciare, în funcție de diverși parametri precum grosimea gheții și deplasarea”.
Cel mai accelerat ritm de topire a fost sesizat în partea de sud-est a Groenlandei, deoarece acolo ghețarii intră în contact cu ape oceanice mai calde.
Michalea King, coordonatorul studiului, cercetător la Universitatea Byrd Polar din Ohio, a spus: „Deși ghețarii au dovedit o sensibilitate la procesele de topire sezoniere, cu vârfuri în timpul verii, din 2000 încoace, pe acestea s-au suprapus linii de referință tot mai ridicate – așa că urmează pierderi și mai mari.”
Stegan Rahmstorf, climatolog și fizician la Universitatea potsdam, a adăugat: „Topirea calotei glaciare din Groenlanda este îngrijorătoare în mod real – deja contribuie destul de mult la creșterea nivelurilor mării. Ea are un punct critic dincolo de care poate ajunge să dispară cu totul. Însă noul studiu nu spune dacă el a fost deja depășit.”
