Afilierea Netflix la o anume ideologie sau, dacă vreți, un anumit curent ideologic, este limpede pentru oricine intră pe site-ul acestui serviciu. Agenda e evidentă din primele clipe. Pentru că există o anume ostentație a afirmației cu care cei de la Netflix par să se fălească.
Teoretic, când accesezi un site de divertisment, asta cauți: divertisment. Nu ai nevoie de predicile proprietarilor afacerii, nici de mesajele lor lipsite de orice aparență a subtilității. Cu atât mai puțin ai nevoie de coliziunea intensă și permanentă cu opțiunile lor ideologice. Nu pentru asta le dai bani. Pentru ei, pe de altă parte, important e că le dai bani. Și dacă tot le dai bani, de ce nu ți-ar livra și puțină zeamă de propagandă, câtă vreme producțiile lor au, în principal, menirea asta. Despre calitatea covârșitoarei majorități a producțiilor proprii ale Netflix nu are sens să vorbim.
Uneori lucrurile merg prea departe. Chiar și pentru Netflix.
Netflix anunță noutățile lunii septembrie și începe un uriaș scandal. Despre ce este vorba?
Printre noutățile anunțate, se află și un film franțuesc, scris și regizat de Maimouna Doucuoure, o cineastă de oricine senegaleză. Filmul s-ar adresa copiilor. Până aici toate bune și frumoase. Avem și un pachet de marketing:
Și așa începe scandalul.
Afișul înfățișând niște fetițe de 11 ani într-o postură provocatoare e doar un element. Prezentarea care însoțește afișul este căpșuna de pe tort.
Reacțiile care urmează sunt violente și de mari proporții. O scrisoare cu peste 100.000 de semnatari este trimisă către cei de la Netflix. Pe social media mesajele de revoltă nu contenesc. Răspunsurile celor de la Netflix la mesajele de protest nu fac decât să pună gaz pe foc:
Cei de la Netflix par, pur și simplu, să refuze contactul cu realitatea.
Realizatoarea de origine senegaleză vorbește, în prezentarea filmului, despre drama unei fiice de imigranți musulmani și problemele de adaptare la un nou tip de societate. Comparația cu afișul original al filmului face lucrurile și mai evidente:
Evidenta tentativă a celor de la Netflix de a împacheta într-un erotism absolut deplasat un film (despre care nu avem cum spune prea multe, în afară de ceea ce a spus deja cea care l-a realizat) care abordează o temă deja complicată, cu o abordare deja la la limită nu este un accident. Reacția lor în fața protestelor nu face altceva decât să amplifice indignarea. Sunt dezgropate păcate mai vechi ale celor de la Netflix și acuzațiile de promovare sau cel puțin încercare de normalizare a pedofiliei sunt rostite tot mai răspicat.
Cu aproape 10 ani în urmă, un program produs tot de Netflix, numit AJ and the Queen, stârnise reacții similare. Programul, având-o ca protagonistă/ca protagonist pe Ru Paul (un travestit nelipsit și intens promovat pe platforma serviciului de streaming), prezenta reprezentațiile unui băiețel de 10 ani, împreună cu travestitul, în cluburile de homosexuali. Asta era deja sufucient pentru a provoca o anume indignare. Dar în film există o scenă care pune capac peste toate. În acea scenă, Ru Paul îl prezintă pe băiețel spunând: First kid I ever met who’s a top. Nu atașez imaginea aici, din motive evidente. În jargonul gay, top se referă la cel care stă deasupra.
Dezgroparea acestui mai vechi scandal aduce, într-un târziu, o reacție corectă a celor de la Netflix.
V-ați putea întreba de ce am acordat spațiul unui întreg editorial unei povești atât de sordide. Pentru că este unul dintre elementele importante care compun noua realitate. Complicata poveste a pandemiei, redefinirea normalității, îngustarea libertăților, ridicarea marilor ayatolahi ai internetului, hipersexualizarea, toate acestea sunt elemente care compun o nouă realitate. Doar par disparate.
Netflix și-a cerut scuze, într-un târziu, și a promis să își repare greșeala. Rețineți acest moment. Pe viitor nu vor mai exista scuze.
