Politica nu face parte dintre preocupările de temelie pe acest site, dar nici nu avem cu trece peste scrutinul de ieri fără puțină mormăială.
Cum obișnuiții securici au livrat deja cuvenitele analize dinainte apropbate, o să notăm doar cîteva idei.
Exit poll-urile au oferit din nou un spectacol memorabil. Nu s-au pupat între ele, iar acum constatăm că nu s-au pupat nici cu rezultatele finale. La capitală. Prin alte locuri, se pare, treaba a mers șnur. Cum puțină lume mai urmărește, a doua zi, rezultatele reale, era important ca sondajele să dea senzația unui vot solid pentru Nicușor, de peste 47 %, ceea ce sugera o serioasă legitimitate. Rezultatul e doar cu puțin peste 41 %, ceea ce rămâne absolut respectabil, dar e altceva.
Nicușor Dan a obținut cu mult mai puține voturi decât alianța de conjunctură care l-a susținut. În același timp, Gabriela Firea a strâns semnficativ mai multe voturi decât partidul pe listele căruia a candidat. Ce ne spune asta? Nimic.
Organizarea alegerilor în sistemul cu un singur tur este, din punctul meu de vedere, o porcărie. Ca să dau ca exemplu ce s-a întâmplat la Constanța, acolo unde primarul a fost ales de mai puțin de 30 % dintre votanți. Mai exact 28%. La o prezență de vreo 40 %. Despre ce reprezentativitate discutăm aici? Lucrurile sunt și mai nostime acolo unde avem victorii cu douăzeci și puțin la sută dintre voturile exprimate, la o prezență sun 40%.
Ca de obicei, toată lumea se laudă că ar fi câștigat. Ciolacu vorbește despre victorie, deși a pierdut primăria capitalei, multe mari orașe, ba și la Vrancea l-a văzut pe Oprișan măturat (era și timpul!). Orban a ieșit cu câțiva triști aseară să sărbătorească o victorie care nu i-a aparținut. Pentru că la București n-a avut candidat. Nici pe la sectoare n-a prea avut, decât de sămânță. Iar la consiliul general a obținut un ridicol 17%. Despre ce victorie vorbea Orban? Care mai e legitimitatea guvernării sale în condițiile în care au măturat useriștii și pesediștii cu ei pe jos? Iar de majoritate parlamentară nu a fost niciodată vorba.
USR e singura formațiune care poate vorbi despre un succes ieri. Nu îmi place deloc ce propune acest partid, iar personajele care îl populează îmi displac și mai abitir. Dar ieri i-au convins pe cei pe care trebuiau să-i convingă. Și au reușit să devină nu doar un partid relevant, ci un partid important, adică o forță politică de neignorat. USR-iștii au înțeles cărui electorat i se adresează și cum să comunice cu acel electorat. Au înțeles cu se adresează, că pentru acel electorat e vorba de dat like, ca pe facebook, nu de vot responsabil. Și au valorificat asta extrem de eficient. Pragmatismul lor, obiectiv vorbind, impune respect.
Mai există câțiva cîștigători care ar trebui pomeniți. Unul e Cristian Popescu Piedone. Celălalt Robert Negoiță. Acolo jocul partidelor nu a mai contat, în schimb performanțele anterioare au primit recunoașterea comunității.
Dacă în cazul USR spuneam că e de lăudat pragmatismul și eficiența cu care au știut să își mobilizeze electoratul, la PSD e jale. Dezordine, bengănit bezmetic pe tot terenul, își pierd masiv oamenii chiar înaintea alegerilor, nu sunt în stare să construiască un mesaj coerent și habar n-au care mai e electoratul lor. Au mizat, ca întotdeauna, pe lipsa de opțiuni a unui anumit segment de electorat cu opțiuni de stânga. Pentru că, așa cred pesediștii, voturile acelea li se cuvin. Doar că tocmai în rândurile acestui electorat a lipsit motivația, mobilizarea. Ciolacu behăia pe Facebook. Candidații lor la fel. Facebook e un instrument util de mobilizare pentru un anume electorat, care nu e al lor. Ceea ce funcționa la USR nu avea cum funcționa la ei.
PSD e un partid de stânga fără o mișcare de stânga în spate. Și, de multă vreme, fără un proiect coerent. S-a mizat mereu pe lipsa de opțiuni a propriului electorat. Care electorat s-a tot redus, a îmbătrânit, e lipsit de motivație sau a început să descopere că pot exista și alte opțiuni. Electoratul PSD e prea puțin mobilizabil prin internet, acolo e nevoie de luat țara la talpă, de bătut din ușă în ușă, de pupat babe și puradei. Cât or mai ține și astea. Cei de la PSD nu înțeleg că, la nivel de electorat, are loc un masiv schimb de generații. Iar mesajul lor (care o fi ăla!) nu mai ajunge unde trebuie.
USR crește pentru că propune chipuri noi. Care mie pot să-mi displacă, dar care promit o schimbare. PSD e încă în epoca Oprișan. Un partid în descompunere, incapabil să valorifice eșecurile guvernării Orban. Le-au valorificat, în schimb, cei de la USR, care susțin acest guvern! Pentru că au știut cum!
PNL e un partid tomberon. Devenit util pentru reciclarea reziduurile pedeliste, impus la guvernare, în ciuda evidentei lipse de susținere, de popularii europeni și securime, se lăuda zgomotos cu peste 45% din intenția de vot. Coliziunea cu realitatea e dură. Pe acolo pe unde câștigă, candidații lor abia se târasc peste 20-25%. La Consiliul General al capitalei abia au scos un 17%. Au furat primari de la PSD ca să poată să livreze un scor cât de cât onorabil, dar la București n-au fost în stare să producă niște candidați viabili. Tot ce au avut de oferit a fost manevra de la Cotroceni. La alegerile generale vor avea nevoie de multe mișcări la butoane. Iar cei de la USR (nu cei de la PSD!) sunt cu ochii pe ei.
Călin Popescu Tăriceanu și-a încheiat cariera politică. Trădarea foștilor aliați și aducerea lui Orban la guvernare nu i-a fost și nu îi va fi iertată. Și-a rezolvat astfel dosarele, dar și-a îngropat partidul. Iar acum, oficial, și-a încheiat cariera politică.
Omit un candidat și o formațiune din scârbă.
Ce urmează? Cei de la USR știu acum care le sunt forțele. Și se vor asigura că și ceilalți știu. Useriștii nu mai au niciun motiv să își menajeze aliatul de conjunctură, urmează alegerile generale și acolo e care pe care. De la PSD au luat tot electoratul pe care îl puteau lua, acum ochii sunt spre cealaltă resursă: electoratul PNL. Și vor lovi fără cruțare. În timpu, ăsta, cei de la PSD vor privi cum se usucă varul pe pereți.
Asta a fost, pe scurt, ce era de zis despre alegerile care au avut loc. Mai există un soi de alegeri, cele care n-au avut loc. Cele în care, cu toții, chiar am fi respectat principiile pe care le enunțam. Cele în care ne păsa de români și România. Astea nu au avut loc. Încă o dată s-a votat, de ambele părți, din ură. Atât.
Vorbind strict despre cetățeni, nu despre atârnații de politichie, ieri nu s-a întâmplat nimic. Or să miște alții banii. Către ai lor. Nu e nici motiv de bucurie, pentru unii, nici de jale, pentru alții. Practic, pentru noi, nu se schimbă nimic. Circulați.
Și cu asta basta. Măștile pe moacă, revenim la ale noastre.
