Hai, lăsați-o naibii! Și în Belarus tot Clotilde Armand trebuia să iasă?
Constatăm, o dată în plus că nu există diplomație românească. Tot ce avem se reduce la un plăpând corp de tremurici care maimuțăresc, grotesc, tot ce văd la stăpânii lor. Solidaritatea cu Polonia și Lituania, din enunț, devine doar vinovată cârdășie câtă vreme ignorăm poziția Minskului, care reclamă, justificat, interferențe în afacerile interne. Iar – e de ignorat – acuzațiile lui Lukașenko sunt fundamentate.
După isprăvile de la alegerile locale chiar nu suntem în măsură să le ținem predici altora despre virtuțile democrației. O declarație formală de protest era suficientă. Măsura rechemării ambasadorului este una gravă, care, conform codului diplomatic, intervine atunci când relațiile dintre două țări sunt sever deteriorate. Or, în cazul de față, relațiile bilaterale, chiar dacă sunt departe de optim, nu sunt la cota care să impună o astfel de decizie. E un gest exagerat, care vădește nu o poziție a României, ci servilismul autorităților române față de Bruxelles/Berlin.
Raed Arafat: Masca ar putea deveni obligatorie pe stradă
Dar de ce să ne oprim aici? Să montăm masca pe mutra nenăscuților încă din primele luni de sarcină – chirurgia poate face chestia asta. Ba și noi să ne supunem unor intervenții care să ne coasă o cârpă pe bot. Sau inventăm un căpăstru cu mască, precum brățările pe care le poartă cei eliberați condiționat. Și tot rumânul stă cu căpăstrul pe bot până apasă Arafat pe buton și ne dă voie să respirăm.
Eficiența măștii, așa cum s-a demonstrat de atâtea ori, rămâne discutabilă. Din punct de vedere al protecției la eventuale contaminări. Dar rămâne un eficient instrument de măsurare a docilității șeptelului.
Domnu’ Călin! Când spuneți “drepturile noastre”, la cine vă referiți? Nu, serios!
Experiența matrimonială a domnului Tăriceanu e vastă, așa că încă un mariaj e deja vu.
Avem avantajul a două mandate în calitate de prim-miniștri încununate cu succes. În timpul guvernărilor Ponta și Tăriceanu românii și-au recăpătat încrederea că se poate trăi mai bine și în propria țară. În timpul guvernelor noastre creșterea economică a fost solidă și constantă.
Trimiterea la guvernările conduse de proaspătul cuplu e corectă și utilă. Dar există și episoade mai recente care merită rememorate. Dincolo de fanfară și nuntași, fuziunea asta reprezintă doar expresia ambiției celor două personaje, care se agață de politică deși, iar și iar, electoratul le-a explicat că nu mai e cazul.
Ca la orice nuntă, urmează să fie furată mireasa.
Care angajatori? Că voi ați închis tot. Micile afaceri crapă una după alta. A, marile corporații străine. Bun. Așa da. Că era și rușine să-i pui pe oamenii ăia să umble la pușculiță.
Nu a scăpat nimic. Propagandiștii de la Digi mănâncă rahat, tot așa cum a mâncat și Nicușor în campania electorală. Iar taxa pe centrala de apartament nu există, era doar o propunere… ghiciți? Useristă!
Nu se pun cu mâna? Dar cu ce? Că dacă e vorba de cur, atunci nu “se pun”, ci sunt căcați.
Cioloș zice că nu, că viitorii candidați sunt votați de membri de partid. Doar că ai lui sar de fund și zic că la ei în curte nu merge ca la sectorul 1. Indignările astea sunt, oricum, vaselină pe budincă. La USR e ca la guru Bivolaru. De pișat se pișă toată lumea, la băut e mai complicat.
Baza? Legală? Messi, ce vrea, bre, femeia asta?
Ești o… Adică, da. Și aia e organ. Cât despre ales…
Mitică e Mitică, nicio surpriză. Dar ce dovadă de jeg e și la ăia de la PSD. Au fost buni miticoșii când i-ați pus pe listă, imaginându-vă că așa mulgeți voturi, acum nu mai sunt buni.
