Atât utilizatorii îndrăzneți, cât și administratorii aplicației audio Clubhouse din China, s-au mirat că nu a apărut niciun gardian virtual care să le restricționeze accesul la conturi, nu a apărut niciun polițist la ușa lor și deocamdată nicio autoritate a statului nu s-a sesizat.
De ce se așteptau la asemenea lucruri? Pentru că în privat sau organizați în grupuri, foarte mulți utlizatori s-au apucat să discute deschis despre lagărele de detenție din Xinjiang, independența Taiwanului, Legea Securității Naționale din Hong Kong și alte asemenea subiecte controversate. Au discutat o oră. Două. Trei. O noapte întreagă. Dimineața încă discutau. Și nimic.
Mișcarea reacționarilor din mediul virtual a atras și personalități precum artistul și disidentul chinez Ai Weiwei, unul dintre norocoșii care a reușit să fugă în Europa pentru a se bucura de condițiile de viață din țările unde oamenii încă sunt liberi atâta vreme cât acceptă masca, intervalul orar de funcționare a cafenelelor și nu activează pe rețelele sociale.
Un așa zis „câine de pază” al mișcării anti-cenzură a atras atenția asupra lipsei de reacție a autorităților, din partea cărora așteptau intervenții agresive. Unii utilizatori pesimiști (sau realiști) s-au pus de acord asupra faptului că „este doar o chestiune de timp”.
Printre cele mai notabile comentarii ale utilizatorilor au fost următoarele:
„După ce am văzut cum oamenii discutau atâtea probleme politice aici în zilele anterioare, am știut imediat că Clubhouse va fi zidit.”
„Cum putem vorbi despre reunificare dacă nu auzim ce spun tinerii din Taiwan și Hong Kong și nu ne aud perspectivele?”
„Îi sfătuiesc pe toți să nu folosească fotografia ta reală ca fotografie de profil și să nu-ți conecteze contul Clubhouse la Twitter.”
Bineînțeles, mirarea generală a fost curmată într-un final. Clubhouse a fost interzis.
Yaqiu Wang, cercetător la Human Rights Watch, a scris pe site-ul organizației: „Acum că este blocat, ne-am întors la universuri de internet paralele. Dar oamenii de la Clubhouse păreau să încerce cu adevărat și să se pună în pielea altora. A fost minunat să văd un internet unificator în care vorbitorii de chineză din întreaga lume au comunicat între ei într-un spațiu online comun.”
