La începutul pandemiei era suficient să îți dai cu gel anti-bacterian cât mai mult pe mâini și să nu duci palmele la nas, gură sau ochi, pentru că virusul se putea lua doar de pe suprafețe. Așa spuneau specialiștii. Nu mult mai târziu, gelul a semnat parteneriat cu măștile, pe care aceeași specialiști nu le mai luau în derâdere, întrucât se ajunsese la concluzia că sunt bune și că virusul se ia din aer. Oamenii încă mergeau la școală, facultate, muncă în toată lumea. Apoi pe lista cu geluri și măști a apărut și distanțarea. Socială, în primă fază – fizică la scurtă vreme, după intervenția celor familiarizați măcar într-o mică măsură cu definițiile. Oamenii au stat în case. O lună. Două. Chiar trei. După care au ieșit, doar că lumea nu mai era la fel. Marcaje peste tot. Localuri închise. Doar terase în aer liber, fie toamnă, fie iarnă. Săgeți. Indicații. Trasee desenate pe asfalt. Cercuri pentru marcarea pozițiilor regulamentare în transportul în comun. La ghișee. În magazine. Și tot așa. Dar ce a făcut Japonia când a decis să redeschidă teatrele pare mult prea mult.
Inițiativa companiei japoneze de dans Moonlight Mobile Theatre poate fi considerată semn de mare ispravă, pentru că doar ceva într-adevăr neobișnuit mai poate stârni mirarea în contextul actual. Pentru ca spectatorii să respecte distanțarea fizică (și să nu cumva să existe vreo șansă cât de mică să aibă măcar contact vizual unii cu ceilalți) directorii teatrului au decis să ridice cabine în care fiecare om în parte să își ocupe locul și să se aplece către fanta din zidul din fața sa pentru a urmări ce se întâmplă pe scenă.
Nobuyoshi Asai, directorul artistic și coregraful teatrului, a explicat cu mândrie: „Am creat în mod intenționat mici găuri asemănătoare celor pentru cutia poștală. Dacă nu o facem, artiștii vor pierde oportunitățile de a dansa și de a acționa. Vrem să propunem acest lucru ca model pentru a readuce publicul în cinematografe.”
Chiar dacă o măsură mai drastică nu se putea lua în ceea ce privește felul în care oamenii au permisiunea să participe la piese de teatru, proiecții cinematografice și spectacole de dans, în nicio sală nu au voie mai mult de treizeci de persoane. Iar organizatorii evenimentelor au spus că treizeci de bilete pentru un spectacol nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile.
