A trecut pe lângă mine o știre despre o măcelăreală care ar fi avut loc la Onești. Nu i-am dat importanță, dar tot n-am scăpat nelovit de schijele ei de prin social media. Așa cum de bună vreme ne-am obișnuit, dacă nu-i mânie, nu e știre. Și acum e multă furie.
O bună parte dinre reacțiile de care m-am izbit au ceva a le reproșa polițiștilor. Ba că meliția n-a intervenit destul de rapid, ba că melițienii nu prea știau câte urechi au și mai mult au pus gaz pe foc. Concluzia cvasi-generală ar fi fost că polițiștii noștri sunt capace de tomberon, n-au școală, n-au pregătire, e jale. Trecerea de la particular la general (nu, nu Oprea) e o specialitate românească, așa că neisprăveala, reală sau ba, tablagiilor de la Onești a fost proiectată cu zvâc asupra a tot ce înseamnă Poliția Română.
După ce doi români au fost măcelăriți, nația a descoperit că poliția noastră e de rahat. Aceeași nație care stă cu masca pe bot. Pentru că așa i-a zis Arafat. Care inițial a zis altceva. Aceeași nație care aplaudă bravii medici pentru că în spitalele noastre pline de jeg se moare pe capete și asistentele fac filmulețe pe Tik Tok (ale noastre, e drept, mai puțin ca ale altora). Aceeași nație care nu și-a mai văzut copiii la școală de naiba mai știe când. Ceea ce nici nu e mare pagubă, că cele mai multe din școli sunt într-un hal de nedescris. Dar digitalizare, tablete și școala pe chat.
Revolta asta provocată de neisprăvirea din poliție, în care se reclamă fie tembelismul, fie incompetența ălora e strict localizată la măcelul de la Onești. Altfel, sigur, ar trebui să discutăm despre competența și adeverințele (că diplome n-are) Ministrului Sănătății. Sau despre competența bufonului devenit prim ministru, breaz absolvent al Academiei de gustat sarea, secția găuri de covrig, din Somwhere, USA.
Ori ne-am trezi că descoperim cum s-a umplut Parlamentul de șoșoace, maeștri ai caftului și specialiști în masat mucii pe nară. Sau cum ministerele sunt pline de putori cu masteratul în științe felatorii, doctoranzi în frizerie și specialiști în ingineria mătreții. Ori cum s-au umplut companiile naționale și consiliile lor de administrație de tot felul de păsărici, de la găini bezmetice la grauri bulbucați.
Așa că da, hai să vorbim despre Onești și ce a făcut sau nu un tablagiu acolo. E important să vorbim mult despre asta. Doar despre asta. Altfel am fi siliți să vedem nivelul de impostură care populează tot ce înseamnă instituții publice, haosul din tot ce reprezintă administrație de stat, starea jalnică a drumurilor, a școlilor, a spitalelor, a orașelor noastre. Atât cât ni le mai amintim, pentru că de un an suntem încuiați cu masca pe bot. Dar nu, vă rog, nu încetați să vorbiți despre milițianul de la Onești. E important.
Doar aveți grijă să purtați mască în timp ce vorbiți.
