Un bizar material găsit pe youtube vorbea despre o stranie digitalizare a morții. Sau, cumva mai exact, a vieții de apoi. Inițial am gândit că e vorba despre încă una dintre macabrele bazaconii care populează o parte a internetului. Apoi am decis să cercetez mai pe îndelete unele dintre informațiile despre care se vorbea acolo. Ceea ce am descoperit explică perfect titlul acestui articol.
Memento mori!
Atât de fragilă, atât de perisabilă, viața este, dintotdeauna, doar o scurtă rătăcire, mereu vegheată de spectrul inevitabilului sfârșit. E un destin pe care umanitate pare că nu a reușit niciodată să-l accepte. Alchimiștii căutau elixirul vieții eterne. Misticii îmbrățișau credința într-o viață de apoi prelungită în eternitate. Simpla constatare a vremelniciei existenței, legate indisolubil de o materie precară, aflată într-o perpetuă descompunere e nesatisfăcătoare, angoasantă. Moartea, ca stare permanentă, definitivă, e de neacceptat. Se întâmplă mereu, de când există viața în această lume, dar încă nu am reușit să o acceptăm. E ultima frontieră, ultimul zăgaz pe care știința are datoria de a-l rupe – pare că gândim.
Tehnologia digitală e gata să promită împlinirea acestei dorințe. Evoluția tehnologică, progresele spectaculoase pe care le-au realizat cercetările în domeniul inteligenței artificiale ne-au adus aproape de momentul în care am putea vorbi despre o continuare a existenței și după moarte. O existență virtuală, lipsită de carnalitate, redusă la o aglomerare de date, dar, ni se promite, la fel de autentică (!).
Primii pași s-au făcut deja, iar realitatea despre care putem începe să vorbim e una care ar trebui să ne dea fiori. Hașdeu, cu siguranță, ar fi exaltat să afle despre ceea ce poate oferi azi tehnologia.
Myheritage.com le propune vizitatorilor o stranie aplicație a inteligenței artificiale. Cu ajutorul acesteia pot fi animate chipuri de demult, fotografii ale celor dispăruți pot prinde viață sau pot căpătă aparența acesteia. M-am jucat puțin cu aplicația lor și iată ce a ieșit:
Dacă în cazul lui Eminescu sau Ștefan cel Mare, efectul nu e spectaculor, atunci când vine vorba de Creangă, mărturisesc, m-au trecut fiori. Iar în cazul lui Beethoven rezultatul a fost, pur și simplu, uluitor.
O informație apărută recent vorbește despre patentarea, de către Microsoft, a unui “chatbot” care permite conversația cu cei plecați dintre noi! Internetul face parte din viața noastră, e o realitate cu care ne-am obișnuit și căreia nu-i mai dăm importanță. Fiecare pas făcut în spațiul virtual, fiecare căutare, fiecare cuvânt scris sau rostit aici devine informație stocabilă și, de multe ori, tranzacționabilă. Iar proprietarii acestor voluminoase pachete de informații nu, nu mai suntem noi. Vă surprinde? De câte ori ați citit cu atenție condițiile pe care trebuie să le acceptați pentru a folosi diverse aplicații, pentru a vizita tot felul de locuri din cosmosul virtual. Dacă ați fi citit cu atenție, ați fi știut că Google, Facebook sau cine mai știe cine au devenit proprietari ai pachetului de date care reprezintă făptura voastră digitală. Iar aceste date pot și vor fi folosite pentru a construi, cândva, o clonă digitală a ceea ce ați fost odinioară.
Cimitirele digitale au devenit și ele o realitate.
E de ajuns să scanați un cod QR și veți pătrunde în lumea de dincolo. Chatboții lui Gates vă vor permite să conversați cu cei dispăruți, inteligența artificială poate reconstitui imagini credibile ale celor morți, de ce nu, poate chiar holograme.
Dacă toate acestea vă vorbesc despre o realitate înfiorătoare, nicio problemă, digitaldeath.com promite să recupereze și să gestioneze “bunurile” dvs. digitale după ce veți fi plecat dintre noi. Există și cuprinzătoare ghiduri online pentru pregătirea pentru viața digitală de apoi! Ba chiar există și un cimitir online!
Moartea nu mai e o chestiune personală, ci o afacere complexă, care implică importante corporații globale, toate gata să investească în asta. Nu știi cât de notabilă a fost existența ta, dar poți fi sigur că, deja, de ani buni, ditamai coloșii tehnologiei investesc considerabil în inevitabila ta moarte.
O bună parte din existența noastră s-a mutat, de ceva vreme, în spațiul virtual. Astăzi ni se promite, cu sau fără voia noastră, o existență eternă în același spațiu. Nu e departe momentul în care vom afla că progresele tehnologice sunt atât de spectaculoase încât ne permit transferul integral al conștiinței în spațiul virtual. Atunci vom ocupa doar ceva spațiu pe un hard disc, nu vom mai contribui la încălzirea globală și la marea dezordine care se numește viață. Nu vom simți nicio diferență – suntem asigurați.
Vreme de milenii, umanitatea și-a folosit inteligența, forța creatoare pentru a născoci tehnologii care să facă viața mai ușoară, mai confortabilă. Tehnologia era un mijloc, nu un scop în sine. Astăzi lucrurile s-au schimbat dramatic. Tehnologia a devenit o sursă de colosală îmbogățire, care a născut corporații de dimensiuni nesănătoase, conduse de personaje bizare, cu resurse, practic, nelimitate. Iar aceste personaje pot cheltui aceste resurse așa cum vor, pentru a-și face viața mai plăcută. Și pentru ca viața lor să fie așa cum și-o doresc e nevoie de o masivă curățenie. Trebuie scăpat de uriașa poluare reprezentată de… noi. Noi, ceilalți.
Acum există o viață de apoi digitală, o viață digitală. Extensii ale adevăratei vieți. Nu e departe clipa când vor înceta să fie extensii și vor rămâne singura formă de viață acceptabilă.
