Finala EURO 2020 a avut loc aseară. Adică în 2021. Pentru că. De fapt, deoarece. Fiindcă. Adică pandemeală. Dacă tot am acceptat că unii pot decide când, cât și unde avem voie să respirăm, de ce n-am accepta și că tot ei au dreptul să stabilească faptul că 2020 pică în 2021?
Înaintea începerii rostogolirii beșicii au mai fost niște chestii. Ursula și cum o mai cheamă, de profesie nu se știe, dar șefă peste nenorociții de europeni, a constatat că s-a umflat microbul în ea. Pe bază de Maastricht. Așa că s-a declarat suporteră a naționalei Italiei. Nu pentru că avea habar cine e Chiellini, ci pentru că italienii n-au exitără din șerpăria la care s-a trezit ea șefă. Un fel de microbism din rânză, în cel mai autentic și bubos spirit european.
Ursuleala nu i-a deranjat prea tare pe englezi care erau convinși că totul e deja blătuit pentru ei. De aia au jucat ei doar acasă. Așa a picat la tragerea la sorți ni se tot explică. De aia finala a fost proptită pe Wembley. De aia li s-a dat, în semifinală, un penalty care nu exista. Altfel, sigur, arbitraj video și alte frecții. Arbitrajul video fiind un fel de vaccin. Adică există, dar nu folosește. Măcar nu e obligatoriu. Arbitrajul video.
Înainte de meci UEFA/englezii au pregătit ceea ce ei au socotit că e un spectacol. Adică o kitchoșenie indigestă în care o adunătură de rotofei care bifau criteriile de diversitate și-au scuturat șunculițele cu sârg, dar cu masca pe bot. O chestie bizară, decupată parcă dintr-un film cretin. Nu era film. Doar cretin. Ism. Cu mult curcubeu. Că EURO. Redus la curcubeu.
După aia englezii de toate culorile au îngenuncheat. Se rugau, cred. Sau obosiseră deja.
Pe urmă a început mingiuiala. Englezii au nimerit-o repede. În minutul doi. După aia n-au mai nimerit nimic. Nici plonjoanele în careu nu le-au mai ieșit ca până atunci. Pentru că n-au prea ajuns pe la careul unde trebuia plonjat.
În tribune Tom Cruise își dădea coate cu Beckham. Tom Cruise e actor de film. Beckham pițiponc în retragere. Prințul Billy, cu nevasta și copila se făceau că îi interesează ce e acolo. Pe panourile din jurul stadionului curgeau reclame. Multe chinezești. Destule rusești. Multe chinezești. Destule rusești. Multe chinezești. Destule rusești. Mă repet? Și reclamele se repetau. Ursula Treabaeicumomaicheamă o fi văzut reclamele? Ea cu cine ținea? Cu chinezii sau cu rușii? Mai era și una arăbească. Reclamă.
În pauze, la Pro Tv curgeau reclame la păcănele. Că UE și EURO, nu brexitangeală ca englezii ăia.
Italienii egalează. Prelungiri. Antrenorul englezilor se crede mare strateg. Cică a studiat chestii, a analizat rahturi, gata, i-a citit pe italienii. Mai sunt câteva minute și face schimbări. Bagă niște mucoși de diversitate care cică sunt specialiști la penalty. Ăia ratează. Toți trei. Dat naibii englezul. A nimerit-o la strategie ceva de speriat.
Italienii sunt campioni europeni. Meritat aș zice. Englezii nu sunt lămuriți. Au avut și de data asta penalty. Au avut cinci. Fără să cadă aiurea. Degeaba. Urmează festivitatea de premiere. Stadionul e gol. Popor fair play, englezii s-au ușchit. Au rămas doar italienii, să se bucure între ei. Și europenii, să se bucure de mască.
Pe panouri reclamă la Lukoil. Și Gazprom. Și niște reclame chinezești.
Ursula e fericită. Doar să-i explice cineva de ce. Urmează valul patru. Varianta delta. Știți câte litere are alfabetul grecesc?
