sâmbătă, ianuarie 28, 2023
AcasăEditorialProiectul onomastic

Proiectul onomastic

Multe sunt semnele din care se poate citi schimbarea lumii și mai ales prefacerea noastră. Iar numele pruncilor sunt, parcă, cel mai grăitor dintre semne.

Eu sunt Daniel. Și vin dintr-o generație care n-a dus lipsă de copii purtând numele profetului biblic. Generația mea era dominată de Adrian. Dar nu ducea lipsă de Ion sau Gheorghe. Sau Constantin.

Imediat după ’90 au venit Andreele. Nu am o statistică, dar când venea vorba despre un nou născut puteai paria pe Andrei sau Andreea și mergeai aproape la sigur. Ion devenise deja infam. Gheorghe era respingător. Vasile funcționa ca poreclă. Andreea era un produs la modă. Recent descoperitul apetit pentru negoț al românilor născuse puzderie de Andreea Impex, Andreea Snacbar ( cu variațiunile Snackbar și, da, Snucbar), Andreea International ș.a.m.d.

Măreția absolută am descoperit-o în numai știu ce prăpădită localitate din Ardeal unde o neaoșă prăvălie din categoria ace-brice- și ce rimează fusese botezată: Andreea Global Marketing Impex International.

După ce s-a mai domolit năvala andreelor și am avut periferice coliziuni cu mărcile auto (Mercedes(a) și Ford în frunte) a venit vremea hispanismului sezonier căpșunistic. Niscaiva Julio, puzderie de Izabela, Antonia și altele asemenea.

În anii din urmă globalizarea ne-a răpus, așa că ne-am trezit izbiți de o scăpată de sub orice control euforie onomastică. David, Marcus, Anthony, Jordan, Ian, Brigitte (cu variațiunea Brijit), Mildred, Scarlet etc.etc.etc.

Experimente existaseră și înainte. William Brânză sau Cosette Chichirău erau versiunile de testare ale noilor produse. Acum însă fenomenul a devenit cvasi-general. O duduie, care nu ostenește postând poze cu suava-i făptură accesorizată cu pruncul de producție proprie, își însoțește postările cu mesaje importante:

„By the way, Oliver Patric e super fan vegan diet. I mean orice fel de legume, no matter what. Really, cine nu și-ar dori a little wonder like him?”

Oliver Patric (bine, numele era puțin diferit, dar micuțul nu are nicio vină și, oricum, s-a înțeles ideea) era pruncul. Pe lângă potopul de aprecieri au venit și comentariile care precizau: Little Ian too! Mai ales chestii green.

Un nume e ceva mai mult decât cârdășia dintre silabe la care apelăm pentru a ne striga unii pe alții. E o bucată din identitatea aceea la care trudim (de cele mai multe ori în van) o viață întreagă. E greu să te urnești în viață când ai de dus după tine un nume care sună mai mult ca un pocinog. Deși, din nou, William Brânză, Cosette Chichirău… Cine știe? Poate într-o zi Albert Phineas Rădăcină ar putea.. mai știi?

Mai deunăzi o prietenă m-a chemat la botezul pruncului abia venit printre noi. Luca. Nume vechi, cu temelie săpată adânc și ziduri trainice. Un alt prieten și-a botezat fiul, care acum a pășit deja în vârsta adolescenței, cu un nume vechi ca un vin de preț: Spiridon. Un amic, trăitor printre străini, mi-a vestit că vietnameza de nevastă-sa i-a născut doi gemeni: Ioan și Constantin.

Schimbarea lumii, poate, va mai întârzia oleacă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

CELE MAI POPULARE

Recent Comments