sâmbătă, ianuarie 28, 2023
AcasăEditorialCuvinte chinuite

Cuvinte chinuite

O epocă – îmi spunea, cândva, un ursuz de carieră – nu e neapărat definită de marile împliniri, cât de țicneli. Și vremurile pe care le trăim aduc, din punctul acesta de vedere, o definiție amplă și complicată.

Nu cred că greșesc spunând că cele mai chinuite victime ale acestor vremuri ne sunt cuvintele. Descoperim, în fiecare zi, că noi cuvinte devin infame, că vorbe care, mai ieri, descriau ceva, azi au intrat, fără voia lor și de multe ori fără noimă, în registrul de evidență al insultei.

Simpla utilizare a unor cuvinte te poate transforma într-un delincvent, pasibil de mustrare și zdravăn șut în cur, pe bază de „regulilicomunității”. Contextul nu importă, tonul n-are a face, nu e voie și cu asta basta. Că așa s-a stabilit. (Descâlcirea sensului diatezei reflexive e primejdioasă și e de evitat). Pretutindeni numai personagii cu naturelul simțitor, garofițe iute ofensabile și gogoșari sensibili, cu psihicul repede veștejiil de simpla alăturare a două silabe.

Inventarul, mereu în creștere, cuvintelor neîngăduite e doar un aspect. Celălalt, la fel de bizar, e legat de sensul lor. Iar aici nu mai e vorba despre crăcănarea corectitudinii politice, aici vorbim despre un fecund coit al deficitului de inteligență cu moderna știință a pițiponcologiei. Bunăoară, un verb cu care aveam pretenția de a fi familiar, a aplica, a devenit acum mai mergător cu trotineta, căpătând sensul de a te înscrie, de a face o cerere. E doar un exemplu. M-ar plictisi și v-ar plictisi să lungesc enumerarea.

Cuvintele pricopsite cu un nou sens sunt una, cele golite de  sens alta. Iar aici lista e, din nou, lungă. Cel mai obidit, mai amărât, mai luat la șuturi și chinuit cu tot felul de perversiuni e „socializare”. Odinioară ideea era limpede. Socializare – adică dai nas în nas cu lumea, mai strângi o mână, mai pipăi o bucă, mai tușești într-o frapieră, mai vorbești cu unul, cu altul. Pe scurt, te prefaci că-i suporți pe ceilalți și hlizești văzând cum și ei se prefac că te-ar suporta pe tine. Acum socializarea a devenit marfă de pus pe platformă. Platformă de socializare, carevasăzică. Orice zbenguială online, orice click devine socializare. În chiloți sau cu chiloții în vine, pe budă, nu contează. Ai dat click, ai socializat.

Socializarea de rit nou e pe bază de prieteneli. Cum ție îți lipsește o doagă, dai o raită prin webărie, prin feisbuchistan și mai găsești un roi de doage sărite. Așa că din două click-uri ați devenit prieteni. Prieten. Ăsta e alt cuvânt care și-a pierdut orice sens. Înainte prietenul era ăla pentru care păstrai ultimul mic din farfurie, ăla de la care luai bani cu împrumut și uitai să-i mai dai înapoi, ăla care te suna la 2 dimineața să te întrebe dacă ai zeamă de varză, că e beat mangă. Ăla care îți babardea nevasta fără să știe că și tu i-o babrdisei pe a lui, dar râdeați împreună de toți încornorații. Prieten era un om de care te legau lucruri cu o anume semnificație, cu care puteai împărtăși dezacorduri, cordial sau mai pătimaș, fără teama că asta v-ar strica acel laolaltă. Acum, cuvântul e sinonim perfect cu „străin”, „necunoscut”. Pentru că ai în arendă o tarla de câteva sute, poate mii, de necunoscuți pe care țucărberiașii ți-i livrează cu certificat de prieteneală. Oameni cu care nu ai nimic în comun – afară, poate, de niscaiva antipatii- dar care îți sunt datori și cărora le ești dator niște click-uri.

Tipul ăsta de socializare și specia asta de prieteșug au alterat, previzibil, în lanț, sensul altor cuvinte. Comunicare înseamnă un like, hai un emoticon și două-trei litere (cf?). Conversație – alt cuvânt obidit rău – e când se atinge norma de 3 emoticoane și 12 litere. În cazul politicienilor, termenul are o definiție diferită. Conversația e chestia aia în care ei mănâncă rahat și ceilalți trebuie să dea cu click-ul.

Umorul nu și-a pierdut neapărat sensul, dar e rău schimonosit când vine vorba despre formele sale de expresie. Ghiolbăneala burdihănoasă e sclipitor complementată de enunțul agramat și calamburul scremut.

 

Așa se face că dintr-un guraliv mereu cu poftă de slobod taifas, am devenit taciturn. Și nu prea am timp de socializare, pentru că mă văd cu lumea. O lume.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

CELE MAI POPULARE

Recent Comments