sâmbătă, ianuarie 28, 2023

Verde

La semafor. Verde. Mai înaintez câțiva metri. Galben. Roșu. E de stat. Nu fac parte dintre cei care au devenit o extensie a telefonului mobil așa că mai casc gura. În dreapta un Logan. Omul e singur în mașină. Are masca pe față. Pe lângă masca de cârpă mai are una, de plexiglass. E crispat, atât cât pot deduce din postura lui și ce se mai zărește din chip.

În stânga un VW. Ea are mască. El are șapcă. Ea își dă regulat masca jos, când îi răspunde lui. Masca stă acolo doar când ascultă. Și ea ascultă puțin. Când vorbește întinde de ea, o trage către bărbie, în vreme ce buzele i se agită într-un ritm vag sincronizat cu mișcarea celeilalte mâini.

În stația de autobuz două femei. Cu mască. Ritmic trag de mască. E o mișcare în patru timpi, perfect ritmică: tras de mască, scuipat coji de semințe, aruncat semințe pe hăul gurii, dat drumul la mască. Repetat iar și iar, într-o impecabilă cadență, care durează de ceva vreme, judecând după cojile de semințe de la picioarele lor.

Nu simt niciun pic de dispreț față de oamenii ăștia. De ce i-aș disprețui? Nici nu-i compătimesc. Din nou, de ce i-aș? Nu simt nimic. Nu am niciun motiv să amorsez emoții, să măsor justețea, necesitatea opțiunilor acestor oameni. Să definesc limite raționale pentru ca apoi să evaluez, cu propria măsura, dacă acestea sunt sau nu depășite. E un simplă și rapidă consemnare, între două cicluri ale semaforului.

Nu știu dacă e vorba despre frică. Poate fi. S-au investit resurse colosale în mașinăria de stropit cu frică. Poate fi frică. Pot înțelege frica. La fel de bine poate fi docilă conformare cu normele. Exces de conformare. Obediență dusă dincolo de văzduh. Amestecată cu frică. Frica de sancțiuni. Frica de represiune. Pot înțelege frica.

Nu știu dacă muzica lui Satie e potrivită pentru semaforul ăsta, dar n-am chef să schimb postul. Ce muzică ar fi potrivită? Am mai înaintat câțiva metri. Se apropie un cerșetor. Îi lipsește o mână, iar restul trupului e firav și straniu alcătuit. Are un carton pe care nu mă obosesc să-l citesc. N-are mască. Îi dau câțiva lei. Nu mă mai obosesc cu mustrarea obișnuită. Știu că e doar salariat al unei prospere industrii. La fel e și Arafat. Se întoarce spre omul din Logan. Ăla urlă ceva fără a deschide geamul. Amărâtul își duce o cârpă la gură. Omul din Logan pare cuprins de isterie, zbiară, gesticulează. Cerșetorul se îndepărtează. Omul din Logan își freacă mâinile cu ceea ce presupun că e un gel deinfectant. Și le freacă de parcă a căpiat.

Am ajuns în prima linie. La următorul verde pot pleca! Se aude sirena ambulanței. Ne tragem centimetru cu centimetru, ne căznim să-i facem loc. Omul cu Loganul trage în fața mea. Ambulanța trece. Omul cu Loganul se lipește de fundul ei și trece și el. Pe roșu.

Cum spuneam, pot înțelege frica. Altele nu le pot înțelege. Iar dacă le-aș înțelege, la ce mi-ar folosi. Verde!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

CELE MAI POPULARE

Recent Comments