Erno Rubik, inventatorul celebrului cub care îi poartă numele, va lansa săptămâna aceasta cartea „Cubed”, în care a vorbit despre „natura reală a cubului”, potrivit The New York Times.
Inventatorul în vârstă de 76 de ani a declarat în cadrul unui interviu acordat prin Skype publicației americane: „Nu îmi împărtășesc viața; motivul principal pentru care am scris-o a fost să înțeleg ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat.”
Succesul înregistrat de invenția sa este reflectat de cele peste 350 de milioane de cuburi care au fost vândute la nivel global. În anul 1981, omul de știință Douglas Hofstadter, a declarat despre cubul Rubik: „Este mai mult decât un puzzle. Este o invenție mecanică ingenioasă, o distracție, un instrument de învățare, o sursă de inspirație.”
Cum probabil mulți dintre cei care au încercat să potrivească șirurile de pătrate colorate ale cubului s-au întrebat câte modalități de aranjare a lor există, matematicienii au venit cu un răspuns halucinant: 43.252.003.274.489.856.000 de modalități, dintre care una singură este cea corectă.
Prima persoană care a reușit să rezolve un Rubik a depus eforturi cu acest scop vreme de o lună.
Deși „Cubed” va fi cartea care va atrage atenția în mod specială pentru că îl are autor chiar pe inventatorul cubului, aceasta nu este prima carte dedicată obiectului care captivează atât „programatorii de computere”, cât și „filosofii și artiștii”, potrivit The New York Times. Numărul cărților scrise pe această temă nu este de ordinul zecilor (ceea ce oricum ar fi părut destul de mult) ci al sutelor – volume care includ strategii prin care „cubul să fie rezolvat” în timp record.
Potrivit declarațiilor lui Erno Rubik, structura cărții „Cubed” poate fi debusolantă, precum ar fi pentru un neințiat rezolvarea cubului.
„Inițial, nici nu am vrut ca volumul să aibă capitole sau un titlu”, a spus autorul. „Am avut multe idei și m-am gândit să împărtășesc acest amestec de idei pe care le am în minte și să las cititorului plăcerea să descopere care dintre ele sunt valoroase. Nu vă iau de mână pentru a vă duce pe un traseu. Puteți începe de la sfârșit sau de la mijloc – puteți începe chiar de la început.”
Erno Rubik a recunoscut că procesul de scriere a cărții l-a ajutat să își înțeleagă invenția mult mai bine. „Am descoperit că mă interesează legătura dintre oameni și cub”, a declarat acesta.
Rubik s-a născut la 13 iulie 1944 și încă din copilărie a dezvoltat o pasiune pentru geometrie – îi plăcea să deseneze, să picteze și să sculpteze. După ce a studiat arhitectura la Universitatea de Tehnologie din Budapesta, a urmat cursurile Colegiului de Arte Aplicate.
După ce a devenit profesor, a predat cursul de „geometrie descriptivă”, în cadrul căruia „îi învăța pe studenți să folosească imagini bidimensionale pentru a reprezenta forme și probleme tridimensionale”, potrivit The New York Times. „Era un mediu ciudat și ezoteric, dar mă ajuta să pregătesc cubul.”
La vârsta de 29 de ani, pe când se afla în dormitorul său, despre care a vorbit ca despre „buzunarul unui copil, plin de creioane, sfori, bețe, arcuri și resturi de hârtie împrăștiate”, i-a venit ideea „să adune opt cuburi astfel încât să se poată lipi, dar să se miște, schimbându-și locurile între ele”.
Erno Rubik a scris: „Nu știu exact de ce am făcut asta.” Prima variantă a cubului „s-a destrămat repede”.
Pe măsură ce a încercat să facă alte și alte variante ale cubului, a realizat că obiectul pe care îl crease avea ceva unic: „era solid, static, dar și fluid”. Atunci a hotărât să coloreze pătratele – o decizie care avea să îi schimbe viața. „Nu a existat cale de întoarcere”, a scris inventatorul.
După ce a pictat pătratele cu galben, albastru, roșu, portocaliu, verde și alb, a răsucit de atât de multe ori fețele cubului încât s-a întrebat dacă va fi posibil „să îl readucă la starea inițială”.
Deși în urma succesului înregistrat de cubul Rubik au apărut nenumărate povești despre ritmul alert în care Erno a lucrat pentru perfecționarea invenției sale, adevărul se pare că este altul: s-a ocupat de el numai în timpul liber, după ce se întorcea de la serviciu sau după ce se întâlnea cu prietenii.
Când a depus cererea de înscriere a „jucăriei” la Oficiul de Brevete din Ungaria, a avut norocul ca un producător de seturi de șah și jucării din plastic să acorde atenție invenției sale și să realizeze 5.000 de exemplare.
Cubul a apărut pe piață cu numele „Buvös Kocka” sau „Cubul magic” în anul 1977. După doi ani, numărul cuburilor vândute doar în Ungaria depășea 300.000.
În 1980, compania Ideal Toy a fost cea care a dus cubul la un târg de jucării din New York. Ideal Toy a vândut o sută de milioane de cuburi în următorii trei ani.
Steve Patterson, filosof și autor al cărții „Primul pătrat: fundamentele cunoașterii”, a declarat: „Există un sens în care cubul este foarte, foarte simplu – are doar șase fețe, șase culori. Într-o perioadă foarte scurtă de timp, devine incredibil de complex.”
În ciuda volumului impresionant al de vânzărilor, Erno Rubik a trăit doar din salariul de profesor (200 de dolari pe lună) destul de multă vreme după ce „jucăria sa” a devenit populară în Ungaria.
Inventatorul a recunoscut că „nu este persoana care să fie în centrul atenției”, adăugând ticul său verbal: „și așa mai departe și așa mai departe”.
Cererea a scăzut după ce falsurile ieftine au aglomerat piața. În 1986, The New York Times a numit cubul „un meteor luminos care a ars”. După 1990 cubul a recăpătat popularitate.
