Teoretic este vorba despre o măsură rațională. Practic e o ticăloșie. Să reproșezi pierderile de la companiile naționale, în condițiile în care ai închis economia, ai pus-o pe butuci, doar comerțul cu măști și șoșoni cu leduri mai funcționează, e o ticăloșie. Iar dacă e vorba despre astfel de riguroase criterii de performanță, să începem cu Cîțu, pentru că bugetul național se închide pe un deficit uriaș, în condițiile în care actualul premier și fost ministru de finanțe s-a împrumutat iresponsabil cu sume colosale.
Putem discuta despre necesare restructurări și reorganizări pe baze eficiente atunci când lăsăm economia să respire, nu în condițiile de acum.
Ăștia au pierdut alegerile, dar își împart funcțiile folosind drept criteriu “performanța” la alegeri. Ni-no-ni-no-ni-no!
Nici nu ne mai scremem să vorbim despre competență, pregătire, experiență. N-are rost. Dacă nu contează rezultatul alegerilor, de ce ar conta mofturile astea? Trebuie să apuce toată lumea câte un vagon cu tablă.
Angela Merkel calls Trump Twitter ban ‘problematic’
Dacă madam Merkel (!), nu altcineva, dintre toți oamenii madam Merkel ajunge să spună că s-a sărit rău calul, atunci e clar că în Uniunea Sovietică Americană epurările au mers prea departe.
Ne putem amuza, noi am fumat chestia asta prin anii ’50 ai veacului trecut, așa că dacă americanii vor să se distreze, n-au decât. Spoiler: se termină rău.
E una dintre situațiile în care putem fi de acord cu Boc: e un guvern de rahat.
Suntem la mijloc de ianuarie, dar nu avem buget. Premierul vorbește despre restructurări, dar în lipsa unui buget sau a unui proiect de guvernare. În sănătate e haos complet, în afară de mașinăria de dat cu frică nu funcționează nimic, educația e terminată, despre ce naiba mai vorbim?
Surse: Blocaj în Coaliție. PNL, USR PLUS și UDMR nu se înțeleg cum să împartă funcțiile de prefect
Fix ce spuneam. Vagoane de tablă pentru toată lumea. Nu există program de guvernare. Nimeni nu știe ce își propune acest guvern. În afară de pricopsirea șeptelului de partid(e). Totul se rezumă la înfipt gingia pe ciolan, cât mai aproape de măduvă. Asta în condițiile în care suntem foarte, foarte aproape de colaps. Buget nu e, deficitul bugetar, despre care știm deja, e la tavan, rata de îndatorare i-a băgat în sperieți și pe cei de la UE, economia gâfâie, se vorbește (la nivel global) despre o criză alimentară, care începe să se vadă și pe la noi (deocamdată la nivelul prețurilor), iar iresponsabilii ăștia au grija împărțelii vagoanelor de tablă.
Da, bine. Chiar o să urmăresc să văd dacă se țin și de cuvânt – lucru de care mă îndoiesc. Și n-ar fi rău să săpăm puțin pentru a descoperi și sursele de finanțare ale aurăreților. Dar dincolo de asta, e o problemă. Dacă vorbim despre austeritate, atunci de acolo ar trebui să înceapă.
Nu poți vorbi despre revenirea la normalitate atunci când asta se referă doar la jumătate dintre români. Normalitatea ne include pe toți. Atunci când unii își recapătă drepturile, iar alții nu avem definiția anormalității. Cîțu e imbecil. Clar.
Dacă introducem în discuție și discutabila eficiență a veccinurilor, deja ne luăm cu mâinile de cap. Țara e dată pe mâna nebunilor.

