All history was a palimpsest, scraped clean and reinscribed exactly as often as was necessary.
George Orwell – 1984
Un grup de medici decid să țină o conferință de presă. Un reprezentant în Congresului SUA li se alătură. Conferința are loc la Washington, în fața Capitoliului. Începe. Rând pe rând, cei prezenți vorbesc despre consistenta lor experiență în tratarea coronavirusului. Expun informații legate de această experiență, de ratele de vindecare net superioare celor raportate de statisticile oficiale, de căi curative accesibile. Cu patimă la un moment dat, dar cu rigoare, cu date, argumentat.
Întreg evenimentul este transmis în direct de către cei de la Breitbart pe Facebook, Youtube, Twitter. Legăturile cu transmisiunea sunt preluate, distribuite de către utilizatori. Foarte rapid audiența ajunge la cote incredibile: mai mult de 17 milioane de oameni urmăresc evenimentul, online. Apoi începe.
Cei de la Facebook opresc streaming-ul. Îi urmează rapid cei de la Youtube și cei de la Twitter. Filmul evenimentului este, totuși, postat pe site-urile de socializare. Este distribuit de mii de utilizatori. Coloșii internetului se mobilizează extrem de rapid și blochează accesul la film, închid conturi, blochează altele. Orice trimitere la eveniment e rapid blocată, sancționată, imaginile de acolo inserate în videoclipuri reprezintă motiv de blocare a respectivelor videoclipuri, de suspendare a altor conturi. Pe scurt, o uriașă dezlănțuită ofensivă menită să suprime cu orice preț acea informație.
Fără nicio tragere de inimă, pe un ton plin de dispreț, unul dintre reprezentanții stăpânilor internetului aruncă un fel de explicație: ce se spunea acolo nu corespunde punctului de vedere al OMS. Punct. Stăpânii informațiilor, ai internetului, ai adevărului au decis. Nu mai e nimic de făcut.
Nu discutăm despre lucrurile care s-au spus la acel eveniment, deși ar merita o serioasă atenție. Nu despre asta e vorba. Invocarea OMS ca autoritate supremă e perfect echivalentă cu invocarea lui Big Brother, din manualul orwellian. OMS, să ne înțelegem bine, nu reprezintă crema științei medicale a planetei. În niciun caz! Acolo vorbim doar despre birocrația sistemului, despre birocrați de carieră cu sau fără studii medicale, care nu au ținut un stetoscop în mână de decenii bune. Sau niciodată. Elita științelor medicale este în laboratoare, clinici, universități, nu în birourile unei organizații care azi zice una, mâine alta.
Reacția violentă a giganților internetului, argumentată cu teza combaterii informațiilor false, arată o anume stare de lucruri. Dacă acele informații erau corecte sau ba, în niciun caz nu puteau decide câțiva artiști ai asfixiei de la Facebook. Sau Twitter. Sau Youtube. Cantitatea de adevăr de acolo nu putea fi astfel evaluată și oricum nu conta. Ceea ce conta era suprimarea oricărei informații care nu corespunde adevărului oficial, stabilit nu se știe unde, de nu se știe cine.
Dacă mai aveam îndoieli, în felul acesta am primit confirmarea că internetul are acum stăpâni. Nu sunt inteligenți din calea-afară, nici educați, nici binecrescuți sau drepți. Dar au butoanele de comandă pe biroul lor. Cât timp petreceți pe acest site sau altul asemenea? Cât timp le dăruiți celor ca noi, care trudesc zi de zi pentru a adăuga conținut, pentru a vă spune ceva? Și cât timp investiți pe latifundiile stăpânilor internetului? Cui ați cedat datele personale, datele cărții de credit ș.a.m.d.? Noi nu vi le-am cerut niciodată.
Repet, nu despre lucrurile spuse în acea conferință de presă este vorba. Ci despre dreptul la informație și, în cele din urmă, despre libertate. Nimeni nu i-a votat vreodată pe țucărbergi, nimeni nu i-a învestit cu puterea absolută, cu dreptul de a decide ce e drept și ce nu, ce avem voie și ce nu. E drept, nu rareori nici cei care ne guvernează nu sunt rezultatul votului. Dar zi de zi, sârguincioși, obidiți și necrâcnitori, ne depunem ofrandele în templele lor. Ne căinăm când ni se dă peste bot, ne lamentăm când ne evacuează de pe tarlaua lor, apoi ne băgăm mințile în cap și, cumințiți, revenim supuși pe plantație.
Presa avea odinioară menirea de a asigura promovarea liberă a informației. Internetul fusese inițial un instrument care promitea același lucru. Cu bunele și relele inerente. Azi ambele au devenit instrumente de suprimare a informației, filtre severe care permit doar “adevărului oficial” să fie rostit. E noua realitate. Ne-am mutat existența în Viața 2.0 pentru a fi mai liberi. Și am încetat să fim liberi. Masca pe bot!
Firește, informația nu a putut fi ucisă. Pe canale obscure a continuat să circule. Alte milioane de oameni au văzut acea conferință de presă. Prin cotloanele tenebroase ale internetului, în cele mai sordide văgăuni ale sale, în duhoarea pestilențială de acolo e tot mai aglomerat. Pentru că, uneori, doar acolo mai ajunge o briză de libertate. Acolo se promit revoluții teribile, mișcări de rezistență etc. Ceea ce e doar o tălâmbă auto-amăgire. Rezistența nu poate supraviețui în 2.0. Singura cale de rezistență e fuga de acolo.
Dar acum am ajuns să vorbim despre rezistență? Răspunsul e tot în manualul lui Orwell:
The Ministry of Love was the really frightening one. There were no windows in it at all.
Adevărul, așa cum ne spune același Orwell, e în permanentă rescriere. Istoria asemeni, e doar un palimpsest. Noi înșine sunte zi de zi șterși, apoi înlocuiți cu id-uri actualizate, docile și 2.0.
P.S. E ultima dată când mai scriu despre așa ceva. E inutil.
