Rețelele sociale reprezintă o sumă de aparențe înșelătoare; un țarc secționat astfel încât fiecărui doritor să îi revină un grajd. Așa zisul spațiu privat al profilului personal se află sub lupa unei imense autorități ipocrite, care dorește să fie considerată un apărător al virtuții și un aprig luptător împotriva nedreptăților de acum, dar și din trecut; un avatar ale cărui principale abilități sunt dărâmarea statuilor, sfărâmarea bunului simț, călcarea în picioare a valorilor, rescrierea istoriei și sluțirea capodoperelor umanității.
Într-un univers digital fundamentat pe interconectare și pe o impresionabilă rapiditate a transmiterii informațiilor, mesajele condamnabile, ofensatoare, care contravin principiilor anumitor utilizatori și care pun la îndoială ordinea, disciplina, bunul simț și alte astfel de aspecte presupus firești, ar trebui contracarate prin intermediul unor mesaje în a căror componență să regăsim argumente fondate și păreri atinse de măcar o infimă originalitate.
Prea puține postări, comentarii, schimburi de replici au autori decenți, al căror scop este lămurirea anumitor subiecte, expunerea unor opinii și nu contracararea irațională sau afirmarea virulentă. Întâmplarea face că tocmai aceștia riscă deseori să fie restricționați de rețelele pe care activează.
Argumentele care se abat de la traseul indicat majorității stârnesc controverse și lovesc în nervul algoritmului care pune în funcțiune mecanismul diferitelor politici clădite pe scheletul unui fel de penibil răsfăț confundat cu o profundă și incontestabilă corectitudine.
În online, libertatea de exprimare pare să se transforme într-un soi straniu de activitate chirurgicală istovitoare, în care nu doar purtarea mănușilor, dar și purtarea cu mănuși este principal criteriu de selecție și triere: acceptați, acceptabili, penalizabili, restricționabili, restricționați și așa mai departe.
Corpul unui text este ciopârțit în goana după cuvintele care ar putea supăra, deranja sau ar lăsa loc de interpretare. Exprimarea trebuie îngrijită nu pentru a fluidiza lectura, ci pentru a nu avea un ton presupus tendențios sau anti ceva ce e pe placul rețelelor ( dar dacă acel ceva nu este pe placul giganticelor platforme, oricine poate fi împotriva sau își poate manifesta disprețul față de acel ceva – sistemul de securitate îl va detecta, dar nu se va sesiza).
Retorica folosită în formularea enunțurilor care aduc la cunoștința utilizatorilor politicile rețelei este admirabilă, într-o oarecare măsură, întrucât îi determină pe cei mai naivi sau autosificienți, care tânjesc după apartenența la un grup de supereroi anonimi obișnuiți să se aclame singuri, să nu se simtă constrânși, ci implicați într-un plan grandios de stabilizare a lumii aruncate în haos de acele spirite rele numite în folclorul digital sinceritate, capacitate și dorință de filtrare a informațiilor și asumată înstrăinare de ipocrizie.
Chemarea implică invocarea libertății și a valorilor, doar că odată trecut pragul acelor cvasi sanctuare democratice, mimetismul produce acomodarea la un mediu unde subordonarea este cheia validării. Interconectarea se dovedește a fi doar permanentă invadare a intimității; aplicarea reacțiilor la texte, link-uri și imagini și transmiterea animațiilor este substitut al cuvintelor și factor degradant al comunicării. Distanțarea fizică se împletește cu distanțarea socială într-o industrie care produce nesfârșite exemplare ale iluziei aproprierii.
Alexandru Dumitru DUCUȚĂ
