sâmbătă, ianuarie 28, 2023
AcasăEditorialLa școală

La școală

Prima zi de școală. Haine scrobite, buchete de flori, ghiozdane, codițe cu fundițe, clopoțel, zarvă. Așa îmi amintesc. Pentru că așa era. Acum nu mai e. Acum nu mai seamănă cu nimic din ce știam.

Prima zi de școală. Țoale de firmă, coadă de mașini la poarta școlii, selfie-uri cu colegii, rucsac cu personaje din benzi desenate, poze pe instagram, distanțare socială-sanitară-școlară. Asta e varianta optimă. Varianta dominantă e: hainele rămase de la fratele mai mare, glod, wc în fundul curții, acoperiș spart.

Apoi sunt hoardele de sferto-docți și seminalfabeți cu funcții în stat care au de borât câte un mesaj mobilizator, câte un panseu tembel, măcar o prostie obeză atinsă cu varice lirice. Ca să aibă ce citi, de pe telefoanele din dotare, părinții ocupați cu fotografiatul, de dincolo de gardul școlii. Pentru că precauții sanitare și distanțare. Adică un gard, care desparte îmbulzeala din curtea școlii de îmbulzeala de la gard. Aveți încredere în știință!

Pentru că de asta ne-am trimis copii la școală. Să capete știință. Acum vorbim despre „școala fizică”. Un fel de „pe persoană fizică”. Spre deosebire de „școala online”. Care e un fel de videochat cu minori. Dar important e ca pruncii să primească știința. Adică adevărul aprobat oficial. Iar adevărul care le e distribuit lor nu mai seamănă, nici el, cu cel distribuit nouă. 2+2, chestie pe care o credeam certă și în relativă siguranță, a devenit un subiect suspect de rasism. Istoria nu mai e materie de studiu, ci conspect ideologic. Biologia încă se reinventează, pentru a găsi atâtea genuri câte cer imperativele noii lumi. Literatura e mereu o materie revizuibilă, care trebuie adaptată la raznele vremii. Fizica sau chimia sunt și ele lotci în derivă, pe un râu tot mai învolburat.

Dezvoltarea vorbirii, cu care se începea școlirea pruncului, e acum și ea regândită. A devenit „domolirea vorbirii”, cu mare îngrijire la ce e voie și ce nu, eventual ținând seama de „regulile comunității”.

Școala avea rostul de a te împrieteni cu literele, cuvintele, numerele. De a te face să înțelegi câte ceva despre rahatul ăsta de cosmos și de a te pregăti să înghiți fără mare caznă vagoanele de căcat pe care ți le va așeza societatea în față. Iar dacă te ajută mintea și mai ești dăruit și cu oleacă de sârguință, să ieși chiar dintre cei de rând și să speri la ceva mai mult. Acum totul e concentrat exclusiv pe consumul de rahat. Trebuie învățat care rahat trebuie consumat și când. Atât.

Cu ochii lor mari, mirați și iscoditori, prichindeii se încred în noi. Pentru că noi suntem oameni mari. Curajoși, înțelepți, demni, nu e așa? Și noi ne vom îngrji ca și ei să crească asemeni. Iar dacă nu suntem nici înțelepți, nici curajoși, nici demni, atunci nu înseamnă că nu ne vom îngriji să ne semene. Are, oricum, grijă școala de asta.

Ar trebui să fie un moment de bucurie. Așa că tonul acestui text e total nepotrivit. Nu? E supărător, inadecvat, revoltător. Și autorul ar merita luat de urechi. Nu? E cel mai simplu. Ba poate ar fi și mai bine ca astfel de texte să fie interzise. Și în loc de așa ceva să avem multe imagini cu curcubeul. Cu siguranță nu e departe clipa când așa va fi. Începe școala. Acea școală care are grijă să-i pregătească pe cei care se vor ocupa de asta.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

CELE MAI POPULARE

Recent Comments