Lansat simultan în cinematografe și pe HBO Max, noul Mortal Kombat speră să atragă și publicul mai puțin familiar cu franciza, în speranța că va fi o rețetă de succes pentru box-office. Începutul pare promițător, în condițiile în care producția deja a depășit 20 de milioane de dolari încasări, în raport cu 40-45 de milioane cheltuieli de producție.
Pentru fanii universului creat de Ed Boon și John Tobias, filmul este în mod cert digerabil, cu condiția să nu fi avut așteptări prea mari de la el. Pentru o adaptare a unor jocuri video, filmul este decent. Fără acest context ar fi doar un film de acțiune prost. Rămâne de foarte multe ori fidel materialului-sursă, iar devierea cea mai importantă – introducerea unui personaj nou, insipid, inodor, incolor – nu li se poate reproșa creatorilor filmului, ci poate fi imputată doar minților sclipitoare de la Warner Bros., cei care au condiționat filmul de introducerea acestuia.
Intră în scenă Cole Young, care se face vinovat de o mediocritate dureroasă. Lewis Tan pare un actor imemorabil, iar rolul i se potrivește ca o mănușă. Cu el sau fără el, cam tot aia ar fi fost. I-am dedicat deja trei rânduri, mai mult de atât nu cred că merită.
Filmul suferă la capitolele ritm și ton, fiind uneori prea lent, iar spre final mult prea grăbit și fără să își dea seama dacă vrea sau nu să se ia în serios. Pentru că există destule scene de tipul „fan service”, referințe pe care dacă le înțelegi nu poți să nu zâmbești măcar. Alteori, însă, nota devine serioasă.
Scorpion și Sub-Zero sunt probabil cele mai indrăgite personaje ale francizei și nu ar trebui să mire pe nimeni că și aici sunt adevăratele puncte de atracție ale filmului. Atât din punct de vedere narativ, cât și al bugetului alocat de producători. Hiroyuki Sanada și Joe Taslim sunt alegeri excelente pentru Hanzo Hasashi, respectiv Bi-Han.
Josh Lawson îl portretizează pe Kano și probabil s-a ales cu o severă hernie de disc, după ce a dus în spate aproape o jumătate de film. Replicile sale sunt de multe ori exagerate, însă actorul australian aduce pata de culoare atât de necesară, în condițiile în care majoritatea actorilor din jurul său nu au nimic remarcabil.
Ludi Lin (Liu Kang) are doar fizicul potrivit, Max Huang (Kung Lao) pare promițător, iar Jessica McNamee (Sonya Blade) și Mehcad Brooks (Jax Briggs) nu par foarte confortabili în rolurile lor.
Pe de altă parte, Chin Han (Shang Tsung) și Tadanobu Asano (Raiden) reprezintă două alegeri îngrozitor de proaste pentru două personaje extrem de importante. Nu sunt avantajați nici de scenariu, însă prestațiile lor sunt cu greu scuzabile, mai ales dacă le așezi lângă Cary-Hiroyuki Tagawa (care probabil ar fi acceptat cu bucurie rolul) și, nu-mi vine să cred că spun asta, Christopher Lambert. Și nu e vorba aici doar de nostalgie.
Tocmai de aceea am evitat, până acum, orice comparație cu „originalul” Mortal Kombat, cel din 1995. Punându-le în oglindă spun doar atât: din păcate, noua producție nu s-a inspirat din vechiul film nici măcar din lucrurile făcute bine. Și mă gândesc în primul rând la coloana sonoră, capitol la care MK 1995 a excelat. Cred că pentru mine asta e principala dezamăgire.
Nu spun că scenariul și dialogurile nu contează, dar la genul acesta de film nu te aștepți decât să te binedispună, nu să te lase cu întrebări existențiale. Se vede că investiția în încercarea de a lega trei replici decente a fost minimă. E film cu bătăi, ce vreți?
Din păcate, filmul ratează des și la scenele de acțiune, de cele mai multe ori din cauza editării proaste. Dacă tot ai actori care sunt atât de familiari cu artele marțiale, ai putea măcar să-i lași să facă ce știu ei mai bine. Fatalitățile sunt prezente și decente, singurul minus care îmi vine în minte e ratarea unei ocazii rare de a-l arunca pe Reiko într-o groapă plină cu țepi. (Bietul Reiko, ce-au putut să-i facă…)
Senzația la final este că filmul are mai mult aer de episod-pilot pe care îl prezinți directorilor studioului de producție, în speranța că vei primi bani să faci ceea ce ți-ai dorit cu adevărat. Pentru ca mi-e greu să cred că rezultatul final a fost mulțumitor pentru toți cei implicați. Se zice chiar că din film lipsesc multe, multe bucăți. Practic, dacă la finalul celor aproape două ore vă vine să înjurați pe cineva, șefii de la Warner probabil merită cu vârf și îndesat.
