Clasamentele de tipul ăsta sunt pur și simplu niște prostii. Așa că ne-am gândit să facem unul. Logic, nu? N-am optat pentru formula „cele mai bune”, „cele mai de succes” sau orice altceva care ar fi asigurat un titlu bombă.
Dacă vorbim despre cele mai importante albume, ar trebui să lămurim ce face aceste albume importante. În afară de evidentul „părerea mea”. În primul rând este vorba despre muzicieni. Și subliniez muzicieni. Am ignorat cu desăvârșire justinbiebăriile, răpăiala confecționată pe computer sau muzica de tip lego, manufacturată din semifabricate. Adică exact cam ceea ce a obosit topurile anul acesta. M-am încăpățânat să cred că un album semnat Vangelis e important, în vreme ce zgomotele produse de alde LilNasX pot fi lejer trecute cu vederea.
În al doilea rând m-a interesat calitatea muzicii în sine, capacitatea acesteia de a fi relevantă și peste 20 de ani de acum. Și cred că, inclusiv din perspectiva aceasta, selecția e potrivită.
5.Vangelis – Juno to Jupiter
Un lucru e cert: nu este vorba despre cel mai bun album al grecului. Personal nu l-aș așeza nici măcar între primele zece. Vangelis ne-a obișnuit să inventeze ceva cu fiecare nou album, să exploreze teritorii sonore nebănuite, să uimească sau măcar să ne pună pe gânduri. Acestea ar fi așteptările. Nu e cazul acum.
Juno to Jupiter e un album cuminte, care nu iese din linia ultimelor discuri ale lui Vangelis. Registrul sonor e familiar, arhitectura sonoră nu aduce nimic surprinzător. Nu sună deloc rău, dar nici nu uluiește. Chiar și așa este un album important, pentru că ne aduce un Vangelis matur, stăpân pe mijloacele sale. Și – dacă ținem seama de vârsta sa – putem vorbi chiar despre apropierea cântecului de lebădă.
Piesa de reținut: In The Magic of Cosmos
4. Adele – 30
Nu cred că e vreo exagerare dacă afirm că Adele este cea mai importantă voce a generației sale. Personal nu sunt un consumator al acestui gen muzical, dar dacă cineva m-ar putea face să îmi schimb părerea, Adele este cu siguranță capabilă.
Albumul e bine construit, bine compus, bine cântat. Nimic de mirare că, de la lansare, s-a așezat pe prima poziție a topurilor. 30 vine la șase ani de la precedentul album.
Piesa de reținut: Go Easy On Me
3. Eric Clapton – The Lady In The Balcony: Lockdown sessions (Live)
Când vine vorba despre „lockdown sessions” am ezitat între Clapton și Elton John. Aiurea! N-am ezitat deloc. Clapton e Clapton.
Albumul nu aduce noutăți spectaculoase. Sunt piese clasice ale lui Clapton, ale bluesului, cântate așa cum trebuie. Asta e tot. Și nu e puțin lucru.
Piesa de urmărit: toate.
2. Sting – The Bridge
Bună vreme l-am suspectat pe Sting de oboseală. Oboseală creativă. Prezent mereu în tot felul de întâmplări, concerte, duete, nu făcea altceva decât să repete lucrurile pe care le știam. Muzicianul a ajuns la o vârstă la care nici nu i se mai poate cere aceeași efervescență creativă de odinioară. Așa gândeam.
Apoi a venit The Bridge. Și reacția a fost (scuzați): wow!
Alături de o echipă de muzicieni de excepție (Dominic Miller, Josh Freese, Manu Katché, Branford Marsalis, Martin Kierszenbaum și Fred Renaudin) Sting reușește să aducă unul dintre cele mai bune albume ale sale (comparabil cu Soul Cages, în opinia mea).
Muzica de pe acest disc evadează din capsula vreunui gen, topind laolaltă elemente ale muzicii celte, bluesului, jazz-ului sau cântărilor medievale ale menestrelilor. Iar produsul final e unul remarcabil. Probabil cel mai bun album al acestui an! De ce nu este, totuși, pe primul loc al acestui inedit clasament? Veți afla îndată.
Piese de urmărit: For Her Love, The Bridge, The Bells Of St. Thomas, The Book of Numbers. Și toate celelalte.
1.Abba – Voyage
Sigur, nu e Clapton. Nici Sting. E ABBA. Un album venit după 40 de ani în care toți am crezut că un astfel de album e imposibil. Despre această apariție discografică am scris la momentul lansării, așa că nu am să repet lucrurile deja spuse.
Chiar dacă o critică obiectivă ar putea remarca, poate, că oricare dintre albumele menționate anterior ar putea fi socotit superior Voyage, apariția acestuia este ea însăși un mic miracol. Și fără discuție un eveniment care merită aplaudat.
Piese de urmărit: Don’t Shut Me Down, Ode to Freedom
P.S. Pentru rock vom avea un top separat.
