vineri, ianuarie 27, 2023
AcasăCRONICI ȘI COMENTARIIABBA - Voyage - o călătorie sinuoasă

ABBA – Voyage – o călătorie sinuoasă

Așteptat vreme de 40 de ani de admiratori, un nou album ABBA a devenit posibil acum trei ani. Atât a durat finalizarea acestui proiect. Iar lucrul acesta se simte în calitatea producției. Sunetul este impecabil, producția fără cusur, aranjamentele orchestrale sunt foarte elaborate, complexe. Iar vocile Agnethei și Fridei, deși poartă semnele trecerii anilor, nu și-au pierdut nimic din expresivitatea de odinioară.

Cu toate acestea, dacă m-aș încumeta să fac un clasament al albumelor grupului, noul album nu ar fi în primele cinci.

Prima piesă a albumului I Still Have Faith In You încearcă să construiască o punte peste cei 40 de ani de tăcere. O piesă lentă, care pune bine în valoare vocea Fridei, care sună bine (Anderson a lucrat serios la orchestrație), dar neremarcabilă. E neîndoielnic  ABBA, sună așa cum ne-am aștepta, dar nu surprinde cu nimic.

 

When You Danced With Me vizitează teritoriul muzicii irlandeze. Sound-ul amintește de vechiul album Super Trooper. Nimic remarcabil.

 

Little Things este promisul cântec de crăciun. Și este – trebuie spus- dezamăgitor. Chiar dacă, din nou, muzical Benny Anderson a lucrat cântecul așa cum se cuvine, e evident că e scris pentru că trebuia scris un cântec de crăciun. Adică, muzică și versuri, urmează, cuminte, previzibil și de-a dreptul neinteresant o rețetă.

 

Don’t Shut Me Down a fost lansat, alături de I Still Have Faith In You, ca single înaintea albumului. Vocea Agnethei e acolo unde trebuie, aranjamentul elaborat are eco-uri din Visitors (albumul) sau Super Trooper. Melodia e bine ritmată, e ABBA și e mult peste nota albumului. Una dintre cele două piese remarcabile de pe Voyage.

 

Just A Notion e o piesă veche, neinclusă anterior pe vreun album. Se simt anii de început ai grupului, în ciuda orchestrației actualizate. Faptul că, acum mai bine de 40 de ani nu a fost socotită îndeajuns de bună pentru a fi inclusă pe vreun album, dar e inclusă acum, de umplutură, spune totul.

 

I Can Be That Woman e un fel de baladă country pe care o poți asculta pentru voce Agnethei, pentru a o uita câteva minute mai târziu.

 

Keep An Eye On Dan încearcă o ieșire din teritoriul obișnuit ABBA. Are tensiune, refrenul e bine ritmat, versurile spun, cu inteligență, o poveste. Aranjamentul orchestral e sofisticat și vocile așezate unde trebuie. Totuși, ceva nu merge. De notat semnătura de pian din ultimele acorduri, care trimite le SOS.

 

Bumble Bee este, din nou, o piesă din anii ’70 neinclusă pe vreun album. Reorchestrată, revizitată semnificativ, aduce și mesajul duduiei Greta Caresalveazăplaneta. Deloc de mirare, doar e vorba de suedezi. Și cam asta e totul. Trebuie bifat un subiect, s-a bifat.

 

No Doubt About It e un cântec ritmat în cel mai curat stil ABBA. Adică acel tip de cântec despre care îți amintești că există, dar nu cum sună. Pentru că n-ai de ce.

 

Albumul se încheie cu Ode To Freedom. Iar finalul, o pot afirma fără rezerve, este absolut remarcabil. Ode To Freedom este, în opinia mea, cea mai bună piesă a albumului. Pentru că este ceea ce așteptam după 40 de ani de absență. Adică maturitate muzicală, acea profunzime pe care doar maturitatea o poate aduce.

Există în această mică bijuterie (un vals lent) ecouri vagi din Verdi (mai ales la intro), orchestrația evoca ceva din Vangelis pe alocuri. Dar asta nu înseamnă nimic. Întotdeauna vom detecta influențe, dacă asta vrem să căutăm. Aici avem de a face cu un produs muzical remarcabil. Și, din nou, trebuie remarcată complexitatea orchestrației gândite de Benny Anderson.

Am insistat asupra muzicii. Pentru că versurile țin, din nou, să bifeze agenda woke. Bjorn Ulvaues e îndeajuns de înzestrat și inteligent pentru a o face fără ostentație, dar îndeajuns pentru a bifa subiectul „privilegiul albilor”. Iar asta era absolut inutil. E o chestie de care mă puteam lipsi.

Pe scurt, albumul e inegal, are una, poate două piese bune și una remarcabilă (cu amendamentul deja pomenit, legat de versuri). Voyage e, mai degrabă, un pas înapoi. Cert nu are profunzimea, tensiunea din Visitors. Există însă o respirație mult mai domoală, o anume serenitate, perfect explicabile dacă socotim anii. Fanii împătimiți și-ar fi dorit, poate, ca în locul celor două piese vechi albumul să conțină o versiune completă și oficială pentru Just Like That – piesă cu un destin nedrept. Nu s-a întâmplat asta. Poate pe un viitor nou album – care pare foarte improbabil.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

CELE MAI POPULARE

Recent Comments