Nici nu știi dacă e de plâns sau e mai normal să râzi până rămâi fără vitamine citind despre felul în care își cumpăra Cîțu laicuri din Vietnam. Nu că l-ar fi suspectat cineva că e prea mintos, dar nici atât de prostălău nu-l bănuiam. Și ca tot prostul, musai și din cale afară de fudul.
Descoperind cum și-a confecționat el fictiva popularitate pe Facebook, cu lăicuieli de la alde Naon Bhot și La Bha Dju, înțelegi mai bine care a fost rețeta echipei câștigătoare la congresuaiala penele care tocmai s-a scurs. Și notezi: ăsta e noul șef a ce a devenit PNL. Și când ai înțeles că el le e șef, pricepi și cum sunt ăilalți.
Acum e și mai ușor de priceput de ce nu s-au înțeles cu userașii. Viziuni diferite. Ăia cu sacii, ăștia cu vietnamezii. Cum s-o împaci? Bagi vietnamezii în saci?
Că au dat reziduurile de partid liberal pe mâna unui prostălău e trist. Că au dat și țara pe mâna unui/unor impostori e alarmant. Nu e nevoie să faci potecă în istorie, nici să cercetezi datele de recensământ ca să te ia fiori reci atunci când afli că, din tot ce are țara asta, Cîțu era tot ce se găsea mai grozav pentru conducerea guvernului. Încă și mai trist este că nu vedem legătura directă dintre halul în care am ajuns și asta.
Până la urmă pe Cîțu l-au împins pe creștetul verzei cam aceiași băieți care l-au proptit pe Ciolacu bulibașă la PSD. Așa că încuscreala de acum nu are de ce mira.
Trăiască prietenie ciolaco-vietnameză!
Important e că o să avem guvern. Se lucrează la asta. Se negociază, adică. Treabă serioasă. Oamenii ăia discută proiecte de infrastructură, programe de investiții, soluții pentru învățământul românesc, măsuri pentru crearea de noi locuri de muncă, adică ditamai programul de guvernare. Că doar nu s-au strâns să împartă funcții, posturi, prefecturi, agenții naționale, consilii de administrație etc.
Așa că o să avem guvern. Și o să fie bine. Din punct de vedere vietnamez. Altfel, sigur, nu e mare rahat. Tot cu pulverizatorul de frică turat la maximum, tot cu „băăă! o să muriți, băăă!” drept program politic. Mai asfaltăm o sufragerie, mai punem niște țâțe mari la o agenție, mai promovăm niște silicoane pe colo, pe dincolo.
Trăiască prietenia silicono-vietnameză!
Pe urmă filmăm superman versiunea daco-vietnameză, îl dăm ălora de la Netflix și le explicăm că e cu trans-sexuali de partid, ca să aibă și promovare. Și e despre un cuplu ghei, mixt. Un vietnamez și un … naiba mai știe ce.
Gata. Ăsta e editorialul! Să văd like-uri! Păi? Vă lăsați bătuți de vietnamezi?
