Chiar dacă epurările masive operate de Youtube în ultima vreme au transformat populara, odinioară, platformă video într-un fel de cineclub de la Casa Pionierilor, cu puțină răbdare și câteva găleți de noroc mai poți găsi pe acolo câte ceva care să merite interes. Dincolo de tonele de videoclipuri în care băieți (presupun) și fete (e o prezumție) de la CNN predică despre marile virtuți, dincolo de abundenta ofertă de filmulețe cu mâțe cu personalitate și căței fără sau avalanșa de clipuri cu bebeluși făcând ce fac bebelușii, dincolo de toate astea, spun, se mai pot găsi chestii interesante.
Canalele dedicate călătoriilor încă sunt prezente, chiar dacă promovează deplasări ne-esențiale, activități ne-esențiale și, în general, nu constituie nici un îndemn la bățoasă distanțare socială/sanitară/intelectuală, nici un omagiu adus primei femei cu pigmentare intensă devenită vicepreședintă a SUA și în scurt timp, președintă. < aceasta a fost o frază mult prea lungă, obositoare și extrem de deranjantă dpdv politic>
Canalele dedicate călătoriilor, pe youtube, în ciuda abundenței ofertei, sunt toate cam la fel. Unul sau doi blegi, hlizind tembel, se filmează în vreme ce se scurg pe străzile unor orașe despre care n-au înțeles nimic. 90% din timp e vorba despre ei, blegii. Și despre ce cred, ce pricep sau ce mănâncă ei. Ce cred ei nu mă interesează, ce pricep ei e prea puțin, iar ce mănâncă e în oferta de la șaormerie. Cam asta e regula. Destinațiile sunt mereu cam aceleași, abordarea nu diferă în mod sesizabil, blegii sunt toți rânjiți și extrem de fericiți când pot gusta o chiftea. Sau când pot mușca din baghetă. Pentru că dacă sunt la Paris, toți își filmează mutrele rânjite lângă Turnul Eiffel și toți ne explică șmecheria cu baghetele și croasanteria. Dacă sunt la Stambul, toți sunt doctori în kebab.
În toată aglomerația asta de nimic aflat în mișcare e greu să găsești ceva care să poată fi socotit cu adevărat interesant. Dar am găsit. Să vi-l prezint:
E om în toată firea, e englezoi, chel și (așa cum onest spune numele canalului) e falit. Și? Asta nu înseamnă că nu poate călători. Și o face. Acolo unde îi place lui. Iar destinațiile se întâmplă să fie pe măsura bugetului pe care îl poate pune la bătaie. Așa că nu o să-l vedeți luând la picior cam toate republicile din fostul spațiu sovietic. Fie îl veți vedea trăgând o vodcă, la Cernobîl, cu câțiva uitați de Dumnezeu, fie sugând un vin de pufoaică, la pet, în Chișinău, cu câțiva dintre boschetarii locali. Sau mâncând meniul de 3 dolari la o cantină din Daghestan, un borș prin nu știu ce sat din Belarus (care, veți descoperi, o fi condusă de un dictator comunist, dar e o țară care sclipește de curațenie și se bucură de o anume prosperitate). Ori tocmindu-se cu un negustor de șepci, prin vreun bazar al hoților din nu știu ce mahala sordidă, prin India – acolo unde doarme la un hotel de 7 dolari pe noapte, în mijlocul păduchelniței.
Omul are farmec. Își face temele, nu are prejudecăți și înțelege locul în care se află. Fie că bea cocârț cu bunicuțele din nu știu ce sat din Chișinău, fie că trage spirt în naiba știe ce cantină de prin Trasnistria sau o dă pe bere cu boschetarii din India (iar acolo rangul de boschetar nu e ușor de obținut), omul nu e disprețuitor, nu se socotește mai bun decât ei. Vorbește rusește bine. Hindi suficient de bine. Așa că poate comunica în voie cu cei pe care îi întâlnește. Și o face. Vorbește cu toată lumea. Despre orice. Și bea. Orice. Oriunde.
Deși spațiile pe care le străbate au, deseori, aparența sau consistența sordidului, nu despre asta e vorba. Nu despre exploarea sordidului este vorba, ci despre atenta descoperire a unui micro-cosmos despre care cei mai mulți dintre noi refuzăm să aflăm ceva. Pentru că suntem convinși că, deja, știm suficient. Urmărindu-i filmulețele am putea descoperi fie că nu știm mai nimic, fie că ce știm e greșit.
Monitor Media vă recomandă: Bald and Bankrupt. Un canal Youtube esențial.
