Putem spune că Anthony Beevor și Timothy Snyder sunt doi dintre istoricii ale căror cărți pot fi citite precum niște romane, dar asta nu înseamnă că lucrările lor sunt comparabile cu ale prozatorilor care, deși preiau anumite elemente din realitatea istorică, știu să împacheteze poveștile adevărate astfel încât ele să devină obiecte de artă. 10 dintre romanele ai căror autori și-au dovedit talentul prin împletitura ficțiunii cu realitatea istorică sunt:
Ivanhoe – Walter Scott
Acțiunea romanului este plasată în vremea domniei lui Richard Inimă-de-Leu și oferă cititorului o perspectivă aparte asupra celei de-a treia cruciade. Scriitura este curată, antrenantă, astfel că, în ciuda subiectului, nu vă veți confrunta cu stilul plat și obositor al multor istorici.
Război și pace – Lev Tolstoi
Ei bine, această carte s-ar fi plasat în mod firesc în fruntea listei, pe de-o parte pentru că ne cucerește prin complexitatea ei, pe de altă parte pentru că titlul nu le este străin nici măcar celor care nu au habar cine a fost și ce a făcut marele Tolstoi. Un aspect fascinant al romanului este perspectiva amplă pe care autorul o oferă asupra mișcărilor de trupe. Războiul nu se rezumă la precizarea unor bătălii, ci este expus cititorului prin intermediul cuvântului scris într-un mod la fel de dinamic, de provocator, de captivant, pe cât ar fi un film de război realizat în zilele noastre.
Egipteanul – Mika Waltari
Aici puteți să mă contraziceți, să îmi spuneți că acesta nu este un roman istoric din cauză că firul narativ este rezultatul imaginației debordante a autorului, dar faptul că descrierile ne ajută să ne familiarizăm cu obiceiurile și atmosfera din Egiptul Antic justifică așezarea lui într-o astfel de listă.
Frații Jderi – Mihail Sadoveanu
Trilogia compusă din „Ucenicia lui Ionuț”, „Izvorul Alb” și „Oamenii Măriei-Sale” este o lucrare de proporții care ar merita să se bucure de o mai mare popularitate în rândul cititorilor români (și nu numai), în primul rând pentru că pune în lumină epoca domniei lui Ștefan cel Mare, iar în al doilea rând pentru că măiestria stilistică a autorului este copleșitoare.
Uitați de părțile supărătoare din biografia scriitorului, pentru că la urma urmei Mihail Sadoveanu nu este singurul mare scriitor pe care „nu-ți vine să-l suni”. Cărțile sunt cele care contează cu adevărat. (Nici “Neamul Șoimăreștilor” nu este o carte de lepădat.)
Prin foc și sabie – Henryk Sienkiewicz
Scriitorul Henryk Sienkiewicz, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, a scris o carte puternică despre repercusiunile “insirecției din ianuarie”.
Cititorul o să fie vrăjit atât de stilul său, cât și de subiect, încă de la primul capitol. Dialogurile sunt savuroase, descrierile asemenea – singurul impediment în desăvârșirea bucuriei lecturii ar putea să fie numele personajelor, cam greu de reținut și de pronunțat așa cum trebuie.
Pentru cine bat clopotele – Ernest Hemingway
Autorul american, la rândul său laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, propune o perspectivă aparte asupra Războiului Civil Spaniol.
Aflăm numeroase amănunte despre Spania lui Franco și despre acest conflict prin intermediul dialogurilor simple, naturale, dintre mai multe personaje care se adună la un loc într-o peșteră.
Răscoala – Liviu Rebreanu
Scriitorul a avut grijă ca în prima parte a romanului să ne explice cum s-a ajuns la Răscoala din 1907, pentru ca în a doua parte să ne transpună în mijlocul acțiunii.
Liviu Rebreanu impresionează prin capacitatea de a surprinde reacțiile unor mulțimi și nu doar ale câtorva personaje analizate individual.
Ca din întâmplare, femeie (Regina Cristina a Suediei) – Dario Fo
Spre deosebire de romanele de până acum, acesta nu o să vă supună niciunui efort, întrucât este de mici dimensiuni, dar nici că ar fi fost nevoie de mai multe pagini. Dario Fo știe să spună o poveste, așa că aceasta, despre „una dintre cele mai învățate femei ale secolului al XVII-lea”, regina Cristina a Suediei, cu siguranță o să vă placă.
Shogun – James Clavell
Povestea este scrisă din perspectiva lui John Blackthorne, un marinar englez care ne transpune în Japonia feudală și care descrie și analizează ascensiunea seniorului Toranaga, al cărui model a fost shogunul Ieyasu Tokugawa. Romanul nu duce lipsă de scene dure, dar, pe cât de neplăcut ar fi să le citim pe acestea, pe atât de fidele sunt realității din acele vremuri.
O zi din viața lui Ivan Denisovici – Aleksandr Soljenițîn
În anul 2007, Aleksandr Soljenițîn declara pentru Der Spiegel:
„Regimul din Rusia nu a putut supraviețui decât instaurând teroarea. Trebuie să înțelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare își va asuma vina pe care o are.”
În romanul pe care îl recomand veți avea parte de povestea cutremurătoare a lui Ivan Denisovici, care se luptă să supraviețuiască vreme 3.653 de zile într-un lagăr din Siberia.
HAI LA CARTE!
Cartea e sacoșa cu hrană pentru creier și suflet.