Astăzi avem parte de ceva ușor diferit de topurile cu care vă obișnuisem până acum. Nu pentru că ar fi unul ieșit din comun, ci pentru că s-a spus că un top 10 al serialelor de animație destinate audienței mai mature (nu, nu acel gen) ar trebui să fie condus de un serial anume. Și, pentru că nu putea exista un conses, vom avea parte de adnotările făcute de Daniel. Nu contează atât de mult dacă veți fi de acord cu mine (da, tot Mișu e vinovatul de serviciu) sau cu el (Daniel: Bineînțeles că nu contează cât de mult veți fi de acord cu Mișu, dar vă asigur că al naibii de mult contează dacă sunteți de acord cu mine!), pentru că realitatea e că orice top e subiectiv și, mai mult, e o categorie extrem, extrem de dificil de ierarhizat. Sigur, majoritatea criticilor și fanilor au o preferință comună, dar nu este cazul meu. Gică-contra mereu.
Daniel: Am căzut de acord că vorbim despre audiență matură, nu de animații pentru adulți și o să ne coste la trafic!
Inițial mă gândisem să nu diferențiez atât de mult serialele și să grupez mai multe pe aceeași scară valorică, dar care mai este farmecul dacă nu polemizăm?
Daniel: Cum să le grupezi, bre? Care scară valorică? Despre ce vorbim? Iar îl nominalizăm pe Cărtărescu?
Așadar, purcedem la drum. Dacă aveți roșii sau ouă de aruncat, sfatul meu este să nu le utilizați de la început, surprizele (ne)plăcute vin spre final. Mai ales că nu am vrut să includ aici serialele destinate unei audiențe mai largi, cum ar fi fost Flintstones sau Samurai Jack.
- Paradise PD (2018)
Da, nu e cel mai original dintre serialele de animație, umorul e de multe ori forțat, dar vine cu o temă la modă. Iar Bullet, câinele polițist dependent de droguri, propulsează producția Netflix pe ultimul loc al topului.
Daniel: Aici n-am nimic de obiectat. Păcat.
- BoJack Horseman (2014)
N-a fost un hit de la început, pentru că e genul de serial care îți cere puțină răbdare. E de multe ori apăsător și cinic, însă până la urmă a cucerit publicul. De luat în doze mai mici.
Daniel: Mi-a plăcut mai mult pentru că m-am decis să-mi placă. Am înțeles care era ideea; păcat că n-au înțeles-o și producătorii.
- Castlevania (2017)
Pentru cei familiari cu seria de jocuri video creată de Konami, serialul e musai de văzut. Grafic, este unul dintre cele mai bune din acest top, însă moștenirea japoneză îl face să fie plin de clișee. Chiar și așa, rămâne una dintre animațiile de succes ale Netflix.
Daniel: Netflix. De succes. O porc… Nu. Mâine facem ședință în redacție.
- Archer (2009)
Avem un top dominat de umorul ireverențios, iar aventurile spionului Sterling Archer, dirijat de la distanță de mama sa, nu au devenit plictisitoare nici după 100+ episoade. Inspirat de James Bond, personajul principal este ceea ce noi numim un adevărat mârlan. E drept, unul plin de șarm și cu o personalitate mult mai complexă decât ce transpiră la suprafață.
Daniel: Mișule, știi că gagicile alea sunt desenate, da?
- Final Space (2018)
Are mult potențial, iar personal am încredere că va crește. Din acest punct de vedere seamănă cu BoJack Horseman, dar este mai light și nu te duce atât de departe cu gândul. E simpatic. Doar atât, deocamdată.
Daniel: Deci, de ce n-a încăput familia lui Fred Flinstone în top?
- Rick and Morty (2013)
Fanii serialului probabil au aruncat prima serie de roșii. Căci fie ești cu ei, fie ești împotriva lor. Adevărul e că Rick and Morty e un serial la modă. Ca valoare adăugată în industrie, mie îmi aduce aminte de Black Mirror. E hit and miss. Are episoade geniale, are episoade de-a dreptul mediocre. Nu poate fi mai sus în top, pentru că e lipsit de constanță. Da, știm, e greu să faci umor.
Daniel: F is for family! Bill Burr.
4. Family Guy (1999)
E limpede că e fratele mai mic și mai sărac al The Simpsons. Nici nu se poate altfel, pentru că sunt competitori direcți de aproape un deceniu. Dar, e bun. Nu chiar la nivelul producțiilor din top 3, dar se vede mâna lui Seth MacFarlane, care are un istoric bogat. Omul n-a lucrat la mizerii niciodată. Și să nu vă aud că Johnny Bravo era o mizerie. Pentru că nu era. Family Guy are tot ce-i trebuie, însă îi lipsește aerul de originalitate. De aceea nu cred că se poate ridica vreodată chiar la nivelul sursei de inspirație 3.South Park (1999).
Daniel: Family Guy e ca telefoanele chinezești. Fac tot ce fac și alea scumpe, nu arată rău, prețul e corect, dar parcă ceva lipsește. Locul 4 e corect.
3. South Park
Mărul discordiei între mine și Daniel. Mi-a plăcut enorm South Park la debut, l-am abandonat pe parcurs, apoi l-am văzut tot și revăzut în parte. De departe producția cu cea mai mare diversitate, iar lista de controverse pe care le-a generat e chiar mai lungă decât lista premiilor primite. Nu vă pot spune de ce e doar pe locul al treilea, poate doar pentru că au fost alte două seriale care mi-au plăcut mai mult. Just like that.
Daniel: Mișu, în clasele primare trebuia să înveți că UNU se scrie 1, nu 3! Dacă ar fi să ne luăm după ultimele sezoane, da, Trey și Matt au stricat puțin jucăria. Blame Canada!
2. The Simpsons (1989)
În limbaj mai puțin elegant, The Simpsons e „tata lor”. Și la propriu, dar și la figurat. Nu am reușit niciodată să îl văd în întregime și, pentru că nu știm când se va opri, probabil nu o voi face vreodată. Dar cele 200+ episoade văzute nu au dezamăgit nicio secundă. Dacă la început am fost descumpănit de stilul grafic, pe parcurs mi-am schimbat complet părerea. Probabil și pentru că am început să îl urmăresc când eram prea mic să înțeleg ceva. Acum nu mai sunt mic, în rest nu s-a schimbat nimic. De la debut și timp de vreo două decenii, Simpsons a fost etalonul în domeniu. Și a lăsat o moștenire culturală de netăgăduit. Cel puțin în SUA.
Daniel: Ok, locul doi. Corect. Pentru că UNU South Park. The Simpsons au meritul de a fi rezistat mai mult decât The Jeffersons. Au făcut școală. Apoi, mai ales în anii din urmă, au devenit supărător de PC.
- Futurama (1999)
Fratele mai mic al The Simpson, copilul aceluiași Matt Groening, pe mine m-a cucerit de la început. Iar oprirea sa a fost dureroasă. Chiar dacă la nivel de audiențe nu s-a ridicat la nivelul The Simpsons, l-a creat pe Bender. Dacă nu știți încă cine e, să vă fie puțină rușine. Cert e că, deși are aceeași origine, Futurama nu putea fi mai diferit decât Simpsons. Nicio clipă nu își pierde identitatea și umorul. Dacă la el am râs cel mai mult, e cel mai bun, nu?
Daniel: Confuzia aia despre care vorbeam 1 cu 3. Dar, fără discuție, și la mine e în top 3.
